Contractul Individual de Muncă

Contractul de muncă, fie el individual, fie colectiv este actul care guvernează relaţiile dintre patron şi angajat, sau aşa cum îi denumeşte legea, dintre angajator şi salariat. Relaţiile de muncă sunt guvernate de codul muncii şi de alte legi speciale.

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

Este bine de ştiut că o persoană poate încheia un contract de muncă de la vărsta de 15 ani, caz în care este necesar acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Persoanele sub vârsta de 15 ani nu pot încheia contracte de muncă. În cazurile locurilor de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face încadrarea în muncă numai după împlinirea vârstei de 18 ani, aceste locuri de muncă fiind stabilite prin hotărâre de Guvern. Pentru tinerii în vârstă de până la 18 ani durata timpului de lucru este de 6 ore pe zi şi de 60 de ore pe săptămână, iar aceştia nu pot presta ore suplimentare, pauza de masă este de cel puţin 30 de minute, dacă durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. În cazul concediului de odihnă, aceştia beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.

Contractele de muncă pot fi colective, caz în care negocierea clauzelor prevăzute de acesta revine unor reprezentanţi ai salariaţilor, şi pot fi contracte individuale individuale de muncă, pe perioade determinate şi pe perioade nedeterminate, sau contracte cu timp parţial.

Contractele individuale de muncă se negociază de către fiecare salariat în parte, astfel încât trebuie multă atenţie la semnarea acestora. Dacă se doreşte contractarea unui credit, unitatea bancară solicită beneficarului prezentarea unui contract de muncă pe o perioadă determinată, în vederea dovedirii surselor sigure din care se va face rambursarea creditului. Contractul individual de muncă încheiat pe o perioadă determinată nu poate fi încheiat pe o perioada mai mare de 18 luni. Perioada de probă constituie vechime în muncă, iar salariatul are dreptul să primească măcar o parte din salar în aceasto perioadă, chiar dacă acesta nu a fost angajat. Perioada de proba variază în funcţie de durata contractului individual de muncă pe perioada determinată. În cazul în care devin vacante locurile de muncă, angajatorul este obligat să informeze salariaţii, angajaţii cu contract individual de muncă pe durata determinată despre locurile devenite vacante, să le asigure accesul la aceste locuri de muncă. Atribuţiile postului sunt prevăzute în fişa postului, fişa anexă la contractul individual de muncă.