Contractul Internațional de Leasing

Capitolul I. Apariţie.Noţiune.Reglementare

Istoricii care au abordat relaţiile economice arată că tranzacţiile care se bazau pe mecanismul închirierii aveau loc în statul antic Sumer (Irakul de Sud) şi dateză aproximativ din anul 2000 î.e.n., în oraşul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operaţiuni pe plăci de argilă.

Beneficiile acestor operaţiuni au fost sesizate încă din antichitate, neavând importanţă cine deţine titlul de proprietate. Aristotel, în ’’Retorica’’, cartea I, cap V, exprima ideea că ,,bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt în proprietatea altora’’.

Sursele istorice pomenesc despre familia Murashu care avea o afacere bancară în oraşul Nipper la 60 de mile la Sudul Babilonului în anii 450-400 î.e.n. Familia Murashu era specializată în leasing ,,ana suti'' -transimiterea în folosinţa fermierilor a pământului, apei, a boilor etc., în schimbul unor plăţi periodice în natură, aşa cum făceau sumerienii cu mii de ani în urmă .

Sumerienii foloseau o formă primară de leasing operaţional pentru muncile agricole şi uneltele proprii acestei îndeletniciri.Norme relativ detaliate privind aceste operaţiuni au fost elaborate de Justinian pentru prima dată în Cartea a II-a, a Institutelor. Astfel, în perioada 483- 565 î.e.n., Îm păratul Iustinian I a codificat dreptul roman, oglindind în cunoscutele Instituţii, Cartea a III -a, ideea de bază a relaţiilor de leasing, precum şi caracterele specifice pentru leasingul financiar şi cel operaţional.

Primele documente ce atestă efectuarea de facto a unei operaţiuni de leasing datează din anul 1066, în această operaţiune fiind implicat William Cuceritoru( William the Conqueror), care a luat în chirie nave maritime de la armatorii din Normandia pentru a cuceri insulele Britanice, urmând ca în anul 1248 să fie înregistrată o altă tranzacţie, în baza căreia cavalerul Bonfis Manganella Gaata a luat în folosinţă armura pentru a participa la cea de a şaptea cruciadă.

În lumea greacă şi romană operaţiunea de arendă a bunurilor aflate în proprietatea personală a cunoscut o largă răspândire. În dreptul roman se găsesc rădăcinile leasingului în forma sa arhaică a creditului pe care o constituia ’’fiducia’’: împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale proprietatea unui lucru. Există dovezi ce arată că romanii utilizau o formă de finanţare asemănătoare cu operaţiunea de lease-back, numită ’’fiducia cum creditare’’ întâlnită în scrierile lui Gaius, prin care împrumutatul transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului cu titlu degaranţie pentru împrumutl primit .

În dreptul roman se face pentru prima dată referire la un contract de tip nou ce face parte din categoria contractelor solo consensu - denumit locatio conductio ce stabilea reguli care au fost modificate de către Dreptul Canonic, de cel germanic pentru ca mai târziu să devină parte din Codul lui Napolen sub numele de ’’Contractul de leasing’’. Potrivit lui Del Vechio, Împăratul Xenon a iniţiat un edict prin care recunoştea categoria de locatio-conductio rei, garanând principiul posesiunii pe termen nelimitat pentru cei care îşi închiriau bunurile prin contractul de enfiteusis. Efectul reglementării consta în transferarea riscurilor asupra bunului ’’ res perit domino’’ de la proprietaru către emfiteuta.

Leasingul financiar al cărui obiect îl reprezentau terenuri şi clădiri s-a răspândit în Europa Evului Mediu din cauza unor reglementări rigide în transmiterea liberă a proprietăţii .

I.1 Leasingul în epoca modernă

În perioada modernă coloniştii englezi realizau un sistem gen barter cu statul Virginia. Mărfurile şi bunurile erau transportate în Anglia în Golful Guineea unde erau schimbate cu sclavi ce erau duşi mai departe în Caraibe într-un sistem de leasing.

În anul 1840 odată cu revoluţia industrială, apare şi primul leasing financiar în Regatele Unite ce are drept obiect trenurile. ’’The Wagon Companz’’, a fost prima societate de leasing, înregistrată, ce a furnizat vagoane de cale ferată, date în leasing către proprietarii de cărbune şi alte minerale pe o perioadă cuprinsă între cinci şi opt ani.

Primele operaţiuni comerciale şi financiare, din epoca modernă, care prefigurau leasing-ul s-au derulat în SUA spre sfârşitul secolului XIX.

La începutul anilor 1950, leasingul a început să fie folosit ca instrument de finanţare a echipamantelor mobiliare. Aceste operaţiuni s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial şi datorită stimulentelor pe care autorităţile din SUA le-au acordat prin facilităţi fiscale.