Contractul Matrimonial - Instituție necesară în Dreptul Familiei

Contractul matrimonial, ca institutie distincta si-a facut aparitia datorita proprietatii private, si respectiv, acumularii de catre unii cetateni a unei proprietati mai voluminoase in comparatie cu proprietatea altora. Respectiv a inceput sa se produca impartirea populatiei in bogati, saraci si clasa medie. Dragostea, ne avind limite in spatiu si timp, a dus la casatoria cetatenilor din diferite clase. Ca rezultat al accentuarii democratiei si egalarii in drepturi a femeilor cu barbatii, ultimii fiind contra acestui fenomen, in majoritatea lor, au inceput sa se inmulteasca divorturile. Respectiv, bunurile acumulate de soti in timpul casatoriei, indiferent de contributia fiecaruia din soti, in caz de divort se impart in jumatate. Datorita acestor prevederi legale sotul cu un statut social mai jos, in rezultatul divortului, isi mareste patrimoniul, iar celalalt sot si-l micsoreaza, deoarece, la sigur ca, venitul obtinut in timpul casatoriei se datoreaza, de cele mai multe ori, patrimoniului detinut de sotul mai inavutit.

Deci, aparut persoane care simt nevoia de a-si asigura patrimoniul pentru caz de divort, prin incheierea contractului matrimonial. Iar probleme legate de protejarea proprietatii impotriva actiunilor ilegale si inechitabile ale sotului de rea-credinta, evitarea situatiei neplacute de intemeiere a familiei cu o persoana imorala care priveste casatoria ca pe o forma adecvata de imbogatire personala, au chinuit omenirea secole intregi, continuand sa reprezinte o actualitate in majoritatea tarilor lumii, inclusiv Republica Moldova si la acest moment.

Conform datelor statistice pentru anul 2012, numarul total al casatoriilor incheiate este de 24 262, pe cand numarul total al divorturilor - 10 637, ceea ce constituie 43,84 %. Deci, aproape jumatate din casatoriile incheiate se soldeaza cu divort. Indeosebi, in ultima perioada suntem martori ai divorturilor rasunatoare.

Practica de a incheia contracte matrimoniale exista cu prioritate in familiile avute. In contractul matrimonial se determina dreptul de proprietate asupra averii sotului si sotiei uneori sint prevazute sanctiuni patrimoniale in caz de divort. La solutionarea conflictelor patrimoniale dintre soti judecata se va conduce nu de ,,buchia legii", dar de contractul matrimonial, daca acesta exista. Deci, importanta contractului matrimonial este incontestabila.

Radacinile aparitiei contractului matrimonial se trag inca din Grecia si Roma Antica, unde barbatul si femeia, inainte de a forma o familie, incheiau o conventie in care determinau relatiile matrimoniale dintre ei. Aceasta practica era pe larg utilizata pina la aparitia crestinismului.

Primul tip de contract incheiat intre soti era contractul care stabilea puterea sotului asupra sotiei. Acesta era un act formal si se considera incheiat numai dupa indeplinirea unor ceremonii. Sotia nu-si pastra nici un drept patrimonial. In aceste cazuri divortul putea fi cerut numai de sot.

Al doilea tip de contract matrimonial, care a aparut ulterior - in secolul III e.n, cerea sotului o promisiune in baza careia el promitea intoarcerea averii sotiei in caz de divort sau moartea sotului. Daca sotul nu intorcea averea conform promisiunii, sotia avea tot dreptul de a se adresa in instanta de judecata. Ca rezultat al recunoasterii dreptului sotiei de a se adresa in instanta de judecata, juristii din aceasta perioada au pus bazele regimului matrimonial legal.

Obiceiul de a redacta o conventie matrimoniala, care sa modifice cutumele locale, nu apare in Franta decit in secolul al XVII-lea. Astfel, la 7 februarie 1810 a fost incheiat un contract matrimonial (contract de marriage) intre Napoleon si austriaca tarita Maria-Luisa, fiica imperatorului Frantz I. Dupa spusele specialistilor din acea perioada acest contract a fost o simpla copiere a prevederilor contractului matrimonial incheiat anterior intre Ludovic al XVI-lea (tarul anterior lui Napoleon) si tarita Maria-Antuanietta (matusa lui Maria-Luisa).

In Statele Unite ale Americii, intr-o vreme in care moartea era considerata singura in masura sa stinga efectele unei casatorii, intelegerea matrimoniala (prenuptiala) a fost adoptata in mai toate statele americane, ca o masura de a garanta drepturile de proprietate ale viitorilor soti. Cu toate acestea, inainte de 1970, aranjamentele care prestabileau drepturile de proprietate dupa divort erau nule in tot cuprinsul lor. In SUA mai multe instante se pronuntasera ferm impotriva lor, apreciind ca aceste intelegeri violeaza siguranta publica, prin legalizarea principiului de probabilitate a divortului. Citiva ani mai tirziu, o serie de instante americane au urmat precedentul creat de Curtea Suprema din Florida, aprobind validitatea contractului matrimonial care includea clauze privind eventualitatea divortului, proclamind ca intelegerile de acest fel sint fair pay si rezonabile deopotriva

Notiunea de contract matrimonial apare pentru prima data in legislatia Republicii Moldova odata cu adoptarea Codului familiei din 26.10.2000, care pe linga faptul ca in art.27 aduce o definitie legala contractului matrimonial, mai prevede continutul acestuia, modul de incheiere, modificare si reziliere, precum si temeiurile de incetare si declarare a nulitatii contractului matrimonial. Astfel, dedicind contractului matrimonial un capitol aparte.