Controlul Activității Administrației Publice

A. Sisteme de control ale activitatii administratiei publice

Caracterele actului administrativ ca act de putere imprima anumite particularitati controlului de legalitate ce îl are ca obiect, majoritatea autorilor insistând asupra controlului de contencios administrativ – jurisdictionalizat – acordând astfel o importanta secundara controlului administrativ, fie ca el se realizeaza de pe pozitii ierarhic superioare, fie ca are la baza ideea de tutela administrativa.

Pentru a întelege însa notiunea controlului realizat asupra activitatii executive, consideram necesar a distinge între cele doua mari sisteme de control: controlul ierarhic si cel de tutela.

1. Controlul ierarhic

Controlul ierarhic este realizat de organul ierarhic superior asupra activitatii organului inferior. El se îndreapta nu numai asupra actelor dar si asupra persoanei functionarilor publici, în raport cu care organul superior exercita puterea disciplinara.

Din punctul de vedere al continutului sau, controlul ierarhic are în vedere atât aspecte de legalitate cât si aspecte de oportunitate , Organul ierarhic superior putând dispune anularea actului, sau se poate chiar substitui organul inferior – când acesta nu dispune de o competenta exclusiva. De asemenea, organul ierarhic superior apreciind oportunitatea actelor organului inferior, poate lua masura desfiintarii lor, ori de câte ori le considera ca fiind neoportune.

Atributiile de control ierarhic formeaza competenta organului ierarhic superior chiar în lipsa unor dispozitii legale exprese, deoarece drepturile conferite organului superior îsi au sorgintea în ierarhia administrativa, respectiv în relatia de subordonare care exista între doua organe aflate pe trepte ierarhicie diferite.

Uneori însa dispozitiile legale privind relatiile ce se stabilesc între autoritatea publica de control si cea controlata sunt lacunare, întâmpinându-se greutati în individualizarea însasi a naturii juridice a controlului. Este cazul art.122 din Legea nr. 69/1991: „Asigurarea aducerii la îndeplinire a atributiilor care revin Guvernului cu privire la administratia publica locala, inclusiv controlul exercitarii de catre primar a atributiilor delegate, se realizeaza de catre Departamentul pentru Administratie Publica Locala, prin personalul propriu, care va fi sprijinit la cerere de specialisti din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale precum si sefii serviciilor publice descentralizate din judet. Departamentul pentru Administratie Publica Locala propune Guvernului luarea masurilor corespunzatoare”. În acest caz se pare ca se încearca acreditarea unui nou tip de control care ar decurge din delegarea de atributii de la nivel central la nivel local. Este vorba în concret de atributiile primarului de ofiter de stare civila si autoritate tutelara, precum si a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensamânt, la organizarea si desfasurarea alegerilor, aducerea la cunostinta cetatenilor a legilor, precum si a altor asemenea atributii, stabilite prin legi care sunt exercitate prin „delegare”. Consecinta delegarii ar fi dreptul Departamentului pentru Administratie Publica Locala de a realiza controlul cu privire la modul de îndeplinire a acestor atributii si exercitarea lor de catre secretar atunci când primarul refuza sau este în imposibilitatea de exercitare a unora dintre aceste atributii. Analiza atenta a textului scoate în evidenta ca, organul de control are doar posibilitatea de a propune Guvernului luarea masurilor corespunzatoare, numai ca aceste masuri nu sunt altele decât cele prevazute de Legea administratiei publice locale a se lua la propunerea motivata a prefectului. Astfel, o eventuala masura de demitere a primarului se poate lua numai cu procedura prevazuta de lege, fara a avea la baza exclusiv constatarile din acest domeniu ale Departamentului pentru Administratie Publica Locala. Acest sistem se inspira din unele legislatii, cum este cea a Federatiei Ruse, care stabileste ca: „În cazul functiilor delegate, deciziile administratiei locale pot fi anulate de organul care a delegat respectivele functii” în conditiile în care celelalte rezolutii adoptate de municipalitati „pot fi anulate numai de instantele judecatoresti” . Consideram însa ca, prezenta unui astfel de sistem într-un stat unde a fost consacrat principiul autonomiei locale, reprezinta o limitare a principiilor constitutionale.