Controlul cetățenilor asupra administrației

CAPITOLUL 1. ADMINISTRATIA PUBLICA SI CETATEANUL

In cele mai multe dintre lucrarile de drept administrativ si stiinta administratiei, sunt utilizate mai frecvent notiunea de „administrati”sau „cei administrati”, atunci cand se analizeaza raporturile acestora cu administratia publica.

De regula notiunea de „cetatean” este mai preferabil de folosit deoarece desemneaza o fiinta suverana si egala in drepturi in raporturile cu administratia publica, pe cand notiunea de „administrati” sugereaza implacabila inferioritatedata de administratori, functionari ai administratiei publice.

Folosind notiunea de „cetateni” nu se poate inlatura dependenta, in care se gasesc, destul de des, membrii unei societati, fata de autoritatile administratiei publice, detinatoare a puterii executive si chemate sa asigure si sa organizeze aplicarea si respectarea normelor de drept.

Aceasta dependenta a cetateanului fata de administratie publica, luata ca autoritate detinatoare a puterii executive este foarte clara, logica si de inteles, dar apare discutabila atunci cand se manifesta si in raporturiel cu administratia publica, luata ca prestatoare de servicii.

Prezenta unor garantii insuficiente in acest sens poate genera tensiuni incomode, chiar in statul de drept, motiv pentru care aceste aspecte trebuie sa fie in permanenta atentie a guvernantilor.

Se observa tendinta ca atat doctrina in materie, cat si practicienii, sa se ocupe cu precadere de mijloacele de protectiere structurilor administrative, punandu-se accent pe mecanismele de control jurisdictional ale administratiei publice.

Procedura administrativa interna (pro-contencioasa) are o importanta deosebita, in primul rand pentru imaginea pe care cetateanul si-o formeaza in legatura cu autoritatile administratie publice.

In interiorul structurilor sale, rezolvand prompt orice sursa de insadisfactie a cetatenilor, de va obtine, pe de o parte evitarea senzatiei inutile pe care oricine o incearca atunci candse simte lovit de „masinaria administrativa”, iar, pe e alta parte, se poate obtine in timp in limat participativ al oamenilor la activitatile administratiei publice, fapt ce ar genera cresterea eficientei acesteia.

In al doilea rand, optimizarea procedurilor administrative interne ar genera o administratie mai corecta, adica exigent-legala si apropiata de situatiile faptice, ceea ce ar putea determina limitarea sau chiar evitarea recursurilor inutile la instantele judecatoresti.

Pentru societate, avantajele unor proceduri administrative non-contencioase bine dezvoltate sunt de natura sa compenseze eventualele costuri suplimentare, pe care aplicarea unor astfel de normele-ar putea genera.

Cateva dintre elementele esentiale ale procedurilor administrative non-contencioase, aduse pentru a argumenta deosebita iportanta a acestora in efortul de construire a unei administratii publice democratice sunt:

-informarea cetatenilorasupra drepturilor si mijloacelorde protecie pe care le au in raporturile cu autoritatile administratiei publice;

-accesul la documente, caile de atac si recurs, informare care pentru a fi eficienta, trebuie facuta de functionarii publici de la caz la caz, nu prin mass-media;

-instaurarea unei transparente administrative a autoritatilor in raporturilecu cetatenii prin punerea in aplicare efectiva a legislatiei existente;

-publicarea proiectelor deciziilor administrative in vederea consultarii si atragerii cetatenilor la elaborarea acestora;

-rationala aplicare si delimitarea intelesului notiunii de secret administrativ, pe de o parte ca mijloc de protectie a persoanelor particulare, iar, pe de alta parte, ca metoda de lucru pentru autoritatile administratiei publice.

Procedura contencioasa sau controlul jurisdictional se plaseaza in mijlocul administratiei publice, ca mijloc de protectie a cetateanului, dar cu impact major asupra calitatii acesteia.

Dreptul de acces la justitie al fiecarui cetatean lezat in drepturile sale legitime nu trebuie sa determine o neglijare a efortului legislativ ce trebuie intreprins pentru remedierea procedurilor pro-contencioase si perfectionarea acestora, cu atat mai mult cu cat este bine cunoscut faptul ca procedurile contencioase sunt mai lente si mai costisitoare.

O solutie ar fi eficientizarea atat a administratiei publice,cat si a justitiei, ceea ce presupune un efort financiar mai mare din partea statului.

Avocatul poporului (Ombudsman) este o institutie noua in dreptul constitutional romanesc si are o deosebita importanta in lupta cetateanului de „a-si gasi dreptatea”fata de abuzurile administratiei.