Controlul Constitutionalitatii Legilor

Necesitatea si notiunea controlului constitutionalitatii legilor

Constitutia este legea fundamentala care se bucura de suprematie in raport cu toate celelalte izvoare ale dreptului.Aflandu-se in varful ierarhiei actelor normative in oricare dintre sistemele de drept ale statelor , Constitutia pune bazele juridice ale statului , stabileste modul de organizare a societatii in stat si modalitatile juridice de ocrotire a cetatenilor, de asigurare a drepturilor si libertatilor lor.

Asigurarea suprematiei constitutiei nu poate si nu trebuie sa ramana un simplu principiu al ordinii constitutionale, ci este necesara existenta unui sistem de garantii , in masura sa permita ca intr-adevar constitutia sa se manifeste ca actul normativ cu forta juridica suprema. Afirmarea suprematiei constitutiei implica existenta unor mecanisme de control al conformitatii legilor cu constitutia. Este deci necesara asigurarea controlului constitutionalitatii legilor, a regulilor juridice subordonate.

In general, controlul constitutionalitatii legilor este considerat o garantie a suprematiei constitutiei , folosindu-se desigur formulari diferite precum « sanctiunea suprematiei » (Georges Burdeau) , « garantia caracterului de suprematie a constitutiei » (Andre Hauriou) , « sanctiunea violarilor regulilor constitutionale » (Marcel Prelot), etc.

In acest sistem de garantii trebuie sa existe si un sistem de sanctiuni aplicabile in cazurile in care constitutia este incalcata.Existenta sanctiunilor pentru incalcarea constitutiei este de majora importanta caci acestea , alaturi de alte elemente, bineinteles, dau dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice. Fara existenta unei sanctiuni a violarii regulilor constitutionale de catre una din puterile constituite, distinctia de principiu dintre constitutie si legi ordinare cedeaza locul unei confuzii de fapt.Trebuie asadar, stabilit un control care sa duca la anularea regulilor juridice necostitutionale.In acest sens Tudor Draganu a scris ca « In scopul de a consolida suprematia constitutiei s-a incercat apoi sa se gaseasca un mijloc pentru a se asigura respectarea ei, nu numai de administratie si justitie,dar si de puterea legiuitoare. Acest mijloc a fost instituirea unui organ caruia i s-a recunoscut competenta de a face inaplicabile legile contrare unui principiu constitutional ».

Doctrina constitutionala cuprinde o multitudine de argumente atat in favoarea existentei acestui control de constitutionalitate , cat si impotriva lui.

Astfel, intr-o opinie favorabila existentei acestui control, s-a aratat ca legiutorul este si el supus greselii, ca insasi constitutia este interpretabila, ca si aceasta are lacunele ei, ca inexistenta controlului constitutionalitatii legilor lasa loc instabilitatii juridice si confuziilor de fapt.

Pe de alta parte, absenta acestui control a fost argumentata plecand de la ideea ca nu se poate admite ierarhizarea normelor pentru ca aceasta presupune ideea ierarhizarii organelor, ceea ce contravine principiului separatiei puterilor in stat, ca nu se poate admite controlul legilor, legea fiind expresia vointei generale care este suverana,ca nu se poate admite ca un alt organ sa controleze parlamentul care reprezinta poporul si raspunde numai in fata acestuia, ca insusi parlamentul , cu prilejul adoptarii legilor, efectueaza acest control care, prin urmare, nu mai trebuie exercitat de catre alt organ.

Rezumand, putem afirma ca necesitatea exercitarii controlului de constitutionalitate este datorata existentei, pe de o parte, a principiului separatiei puterilor in stat si, pe de alta parte, controlul de constitutionalitate se fundamenteaza pe principiul suprematiei Constitutiei .

a. “ Principiul separatiei puterilor in stat constituie baza teoretica a controlului constitutionalitatii legilor…” scria I. Benditer in lucrarea “Controlul constitutionalitatii legilor” . In argumentarea teoriei sale, autorul avea in vedere Decizia Cutii de Casatie Bucuresti, prin care aceasta, in 1912, si-a arogat dreptul de a controla constitutionalitatea legilor, motivand ca « principiul separatiei puterilor impune acestora sa se controleze si sa se cenzureze reciproc ». De aceeasi parere au fost si alti autori , precum B. Schwartz, L. Duguit sau Montesquieu (« Totul ar fi pierdut , daca acelasi om sau acelasi corp de fruntasi, fie ai notabililor, fie ai poporului, ar exercita aceste trei puteri : pe cea de a face legi, pe cea de a aduce la indeplinire hotararile obstesti si pe cea de a judeca infractiunile sau litigiile dintre particulari. » - Despre spiritul legilor ).

b. A doua opinie principala cu privire la controlul constitutionalitatii legilor are in vedere, asa cum este aratat mai sus, fundamentarea acestui control pe principiul suprematiei Constitutiei.

Astfel , in opinia lui J. Barthelemy, principiul suprematiei constitutiei este caracterizat ca « generator de legalitate si de stabilitate juridica in organizarea constitutionala democratica ».

Daca G. Burdeau arata ca « fie ca este scrisa sau cutumiara, Constitutia este legea suprema a statului » , A.Haurion afirma : « consecinta logica a caracterului de supralegalitate al constitutiei scrise este aceea ca legile ordinare , facute de legislatorul ordinar, trebuie sa respecte constitutia, nu numai in litera ei , dar si in spiritul ei, adica in principiile sale ».

In lucrarea « Teoria generala a controlului constitutionalitatii legilor »,Mircea Lepadatescu analizeaza diferitele fundamentari ale suprematiei Constitutiei, astfel :

• Suprematia constitutiei este determinata de pozitia in sistemul autoritatilor statale a organului care o adopta ;

• Constitutia isi trage suprematia din continutul normelor pe care le cuprinde fata de normele ce compun legile ordinare ;

• Suprematia constitutiei isi gaseste fundamentarea in forta juridica a normelor pe care le cuprinde, forta juridica superioara aceleia a normelor cuprinse in legile ordinare ;

• Fundamentarea suprematiei constitutiei pe principiul legalitatii ;

• Fundamentarea suprematiei constitutiei pe caracterul unicitatii puterii de stat ;

• Fundamentarea suprematiei constitutiei pe democratismul puterii statale.

Plecand de la aceste consideratii, argumentand necesitatea existentei controlului constitutionalitatii legilor pentru a asigura sistemul de garantii necesar manifestarii constitutiei ca act normativ cu forta juridica suprema,constitutionalistul Ioan Muraru defineste controlul constitutionalitatii legilor ca fiind « activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional, cuprinde regulile privitoare la autoritatile competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri ». O alta definitie este data de M. Lepadatescu care intelege prin controlul constitutionalitatii legilor « ansamblul dispozitiilor normative care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor si altor acte normative cu dispozitiile Legii fundamentale ».

Controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea, ca act juridic al Parlamentului precum si actele normative cu forta juridica egala cu a legii (denumite decrete-legi, decrete cu putere de lege sau ordonante).

In privinta verificarii constitutionalitatii proiectelor de lege vom observa ca acesta nu este un control veritabil, caci procedura de elaborare a legilor cuprinde implicit si obligatia de verificare a constitutionalitatii.

In sistemele constitutionale unde se practica verificarea constitutionalitatii proiectelor de legi, aceasta activitate apare ca un aviz special in procesul elaborarii legii, ca o masura de siguranta in plus.

Asadar, controlul constitutionalitatii priveste numai actele normative elaborate de catre parlament, deoarece celelalte acte normative emise de organele executive, raspund cerintei de legalitate (sunt conforme legilor) iar controlul legalitatii lor se realizeaza prin mijloacele obisnuite, inclusiv, pe calea contenciosului administrativ.