Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare

Curtea Constitutionala

1.1.Scurt istoric privind Curtea Constitutionala

Aceasta institutie – Curtea Constitutionala- reprezinta “ o premiera “in Romania, o inovatie a Constitutiei din 19911 in sistemul anterior competenta de control al constitutionalitatii legilor apartinea Parlamentului socialist ( M.A.N. ) iar in sistemul Constitutiei din 1923 Inaltei Curti de Casatie si Justitie2.In legatua cu organul competent a realiza controlul constitutionalitatilor legilor, in Adunarea Constituanta sau purtat vii si ample discutii. Doua solutii erau prioritar preconizate: 1) creearea uni organ “ special si specializat “ pentru efectuarea acestuia3 ( Consiliul Constitutional,cum era intitulat initial in ,,Tezele pentru elaborarea Constitutiei ‘’, sau Curtea Constitutionala) si 2) revenirea la sistemul Constitutiei din 1923, la traditia existenta in domeniu inca din 1912 adica la controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor.

In esenta, alegerea continuitatii traditiei controlului judecatoresc- instituit in tara noastra in conditiile in care putine state din lume acceptasera insasi idea de control al constitutionalitatii legilor se lovea de puterea de convingere a argumentelor celor ce invocau sistemul ce a castigat

l.Curtea Constitutionala este reglementata de Constitutie – Titlul V- si de Legea organica nr. 47/1992 ( publicata in M.O. nr. 190 din 7 august 1992 ).Acest sistem este intalnit in cele mai multe state. In altele, legile de organizare si functionare ale Curtilor sunt “ legii constitutionale”, precum in Italia, Rusia, Ungaria, Croatia, etc….Un sistem mai deosebit intalnim in Bulgaria, unde Constitutia ( art.149, alin.2 ) prevede ca “ prin lege nu se poate reglementa ( Curtea Constitutionala)

2. Facem abstractie, in acest context, de situatia existenta de la 22 decembrie 1989 si pana la adoptarea Constitutiei din decembrie 1991, perioeda in care controlul constitutionalitatii legi nu era reglementat.

3.Sistemul instituit initial in Cehoslovacia si Austria- in anul 1920- pe baza ideilor lui H.Kelsen. Acesta a preconizat un nou tip de justitie constitutionala. Spre deosebire de sistemul American, nu se mai incredinteaza controlul constitutionalitati t scop.

net teren in competitie cu celalante, in special dupa ce-l de-al doilea razboi mondia, si in deosebi in Europa: controlul realizat de un alt organ decat unul din cele ce reprezinta- in conformitate cu doctrina clasica- cele “ trei puteri “: legislative, executive si judecatoreasca.

Impotriva creearii unui organ specializat in controlul constitutionalitati legilor s-au ridicat insa multe voci.Una din observatiile pertinente formulate impotriva creearii Curtii Constitutionale se referee la faptul ca aceast, asa cum este prevazuta in proiect, nu este definite ca o putere de stat, ramanand in afara “ controlului reciproc , ca principiu de organizare a autoritatilor publice.

Solutia la care s-a ajuns la final – crearea Curtii Constitutionale- cu competenta exclusiva4 in realizarea controlului constitutionalitati legilor, “ pe cale jurisdictionala “ si cu competenta de asigurare a respectarii legilor in alte domenii legate de “ functionarea “ unor institutii constitutionale- se inscrie pe linia unei experiente bogate in domeniu, crearea curtilor constitutionale, largirea activitati lor si cresterea importantei acestor institutii pe plan international constituind un argument important pentru adoptarea ei.

Creata dupa modelul occidental, cel intalnit indeosebi in statele in care exista un sistem multiplu de jurisdictii, Curtea Constitutionala are ca sarcina fundamentala controlulul

constitutionalitati legilor, sarcina exercitata de alminteri cel mai frecvent.Ea apare ca o jurisdictie special constituit, care detine molopolul in acest domeniu.Este un organ independent fata de celalante autoritati statale5

Fiind un organ eminamente jurisdictional, nu este integrat sistemului organelor judecatoresti, asa cum se intampla in alte state(cel putin din punct de vedere formal,adica prin reglementarea lui intr-o structura in care sunt incluse toate formele de jurisdictie.