Controlul de constituționalitate al legilor

CapI Controlul de constitutionalitate

1.1. Evolutia istorica a controlului constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor, teoretizat de Kelsen (1918), este organizat în doua mari sisteme: controlul printr - un organ jurisdictional, denumit si sistemul american si controlul printr-un organ unic special si specializat sau sistemul european.

Modelul american

A fost prima data consacrat în Statele Unite ale Americii, la 1803, în cauza ramasa celebra: Marbury versus Madison. Este de necontestat faptul ca adoptarea în 1787 a Constitutiei Statelor Unite ale Americii a reprezentat un liant care a dus la întarirea tinerei federatii americane. Dar nici una dintre prevederile acestei Constitutii nu consacra, nici în prezent, controlul de constitutionalitate. Explicatia acestei situatii este rezultatul luptei acerbe din Conventia de la Philadelphia dintre federalisti (care erau reprezentantii marilor state: Virginia, Pennsylvania etc.) si antifederalisti (aparatori ai drepturilor statelor mai mici: Delaware, New York, Rhode Island etc.) Primele dintre aceste state erau promotoarele unui stat federal puternic, interesate în asigurarea suprematiei Constitutiei în raport cu legile si constitutiile statelor federate. Departe de a reprezenta o victorie triumfala, adoptarea Constitutiei americane, si astazi în vigoare, a întâmpinat o rezistenta destul de puternica din partea opiniei publice, a unor ziare si a unor politicieni. Chiar daca la nivel doctrinar au fost o serie întreaga de luari de pozitie în sustinerea suprematiei Constitutiei, era nevoie de un act juridic care sa fundamenteze principiul suprematiei legii fundamentale a federatiei în raport cu celelalte legi si cu constitutiile statelor federate. Era esential ca principiul admisibilitatii controlului judiciar de constitutionalitate sa fie consacrat în asa fel încât sa capete valoare indiscutabila, iar calea jurisprudential era cea mai potrivita. Pretextul l-a constituit refuzul lui Madison (ministru al justitiei sub presedintia lui Jefferson) de a-i înmâna lui Marbury actul numirii în functia de judecator la Curtea Suprema de Justitie, act care fusese emis de fostul presedinte Adams. Curtea Suprema, condusa de Chief John Marshall, a constatat ca legea care obliga pe ministrul justitiei sa înmâneze acest act este neconstitutionala, deoarece noul presedinte Jefferson avea dreptul constitutional sa instaleze în functie un judecator pe care îl considera ca este conform vederilor sale (spoil system). Astfel, desi la putere, ca urmare a alternantei, erau antifederalistii lui Jefferson, ei si-au manifestat din plin acordul la solutia Curtii Supreme de Justitie, iar decizia pronuntata a inaugurat controlul constitutionalitatii legii pe cale pretoriana care, paradoxal, a avut printre alte consecinte întarirea federatiei americane.

Judecatorul John Marshall, inspiratorul deciziei Curtii Supreme de Justitie, a fundamentat atunci controlul constitutionalitatii pe un rationament ce a ramas clasic: ori Constitutia este superioara legii, care, deci trebuie sa i se conformeze, or, daca are aceeasi putere ca o lege, Constitutia este inutila, putând fi modificata oricând de legiuitorul ordinar, ca si oricare alta lege. Si în prezent, controlul de constitutionalitate în Statele Unite ale Americii se realizeaza tot pe cale pretoriana, datorita existentei sistemului de common law, bazat pe preeminenta precedentului judiciar.

Ca proceduri caracteristice pentru modelul american, larg raspândit îndeosebi în tarile de common-law care au adoptat o constitute scrisa, sunt: exceptia de neconstitutionalitate invocata într-un proces, (cu caracter represiv) injonctiunea invocata în afara unui proces (cu caracter preventiv) si judecata declaratorie , în caz de dificultate de aplicare a legii.

Modelul european

- a fost influentat de conceptia scolii normativiste a lui Hans Kelsen, ce a fundamentat necesitatea controlului pornind de la realitatea structurii sistemului juridic în forma de piramida, având Constitutia ca norma suprema;

- controlul este centralizat, asigurând astfel aplicarea uniforma a Constitutiei, si se realizeaza de catre o autoritate care nu face parte din nici una dintre cele trei puteri clasice - legiuitoare, executiva si judecatoreasca - fiind rodul colaborarii acestora; se evita astfel politizarea activitatii de control al constitutionalitatii legii;

- efectele deciziilor sunt opozabile "erga omes";

- modelul european este rezultatul evolutiei modelului american; s-a dezvoltat în Europa în mai multe valuri succesive: dupa primul razboi mondial (Austria, Cehoslovacia), ca urmare a prabusirii regimurilor fasciste sau autoritare (Germania, Italia, Spania, Portugalia) sau unor schimbari de regim (Franta dupa Constitutia din 1958, Belgia dupa federalizare) si dupa caderea regimurilor comuniste în tarile din rasaritul Europei;

- controlul poate fi realizat pe calea:

- exceptiei de neconstitutionalitate;

- recursului direct (actiunii “in amparo” în Spania si Portugalia);

- controlului preventiv, înainte de publicarea legii (în Franta este singura modalitate de control);