Controlul financiar și evaziunea fiscală

Capitolul I Controlul financiar

I.1 Noţiuni introductive

Termenul „control” îl datorăm expresiei contra rolus, care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredinţează în acest scop unei alte persoane. În calitate de concept, controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienţelor dintr-un anumit domeniu de activitate.

În economie şi în societate coexistă mai multe forme de control: control financiar, control tehnic, control sanitar, control al calităţii, control meteorologic, control comercial etc.

Definit ca proces de comparare a situaţiei de fapt cu cea impusă (planificată) şi de întreprindere a demersurilor colective (când este cazul), astfel încât realizările să fie în concordanţă cu ţelurile prestabilite, controlul are, în principal, trei sarcini:

- furnizarea de informaţii privind cunoaşterea realităţii, a situaţiei de fapt, a deficienţelor, dedesubturilor, aranjamentelor etc.;

- propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt (în sensul dorit de cel care a dispus controlul);

- întreprinderea unor acţiuni de descurajare, îndreptare şi (eventual) pedepsire de către instituţia controlului.

Procesul desfăşurării controlului, care există la orice nivel de gestiune, se desfăşoară în conformitate cu un anumit algoritm.

Fiecare formă de control poartă amprenta specificităţii domeniului în care acţionează. Ea trebuie să răspundă comandamentelor impuse de factorii de decizie, având în vedere sarcinile şi scopurile urmărite de organizaţia care adoptă o anumită formă de control .

I.2. Definiţie, rol şi funcţii

Definiţie

Controlul financiar reprezintă verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienţelor din activitatea economico-financiară .

Obiect

Obiectul îl formează actele şi operaţiunile emise sau înfăptuite de agenţi economici, instituţii publice, precum şi de alţi participanţi la viaţa economico-financiară a statului.

Controlul este un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea firmei şi cu performanţele ei economico-financiare.

El constituie totodată şi un factor de securitate şi autonomie pentru societate.

Direcţiile esenţiale ale controlului sunt: organizarea mai bună a muncii; întărirea ordinii şi disciplinei în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea activităţii economice; descoperirea operaţiilor nelegale; preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, pagubelor; evaluarea rezultatelor .

Funcţii

Funcţia de evaluare presupune estimarea situaţiei la un moment dat, a rezultatelor obţinute de persoana controlată, verificarea legalităţii şi eficienţei activităţii desfăşurate.

Funcţia preventivă presupune măsurile luate de organele de control pentru evitarea şi eliminarea unor erori şi fraude înainte ca efectele negative să se producă, prin anihilarea cauzelor ce le favorizează .

Funcţia de documentare asigură cunoaşterea problemelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale.

Funcţia recuperatorie constă în descoperirea şi recuperarea pagubei şi sancţionarea celor vinovaţi.

Funcţia pedagogică constă în creşterea cunoştinţelor personalului din sferele controlate şi rezolvarea satisfăcătoare a sarcinilor ce le revin.

Controlul financiar are o serie de funcţii particulare: de diagnosticare a erorilor financiare, de reviziure a obiectivelor, de pregătire a agentului economic, de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor.

I.3 Formele controlului financiar

Controlul financiar se realizează prin multiple forme care se îmbină, se completează reciproc şi alcătuiesc împreună un sistem integrat, general şi cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor şi sectoarelor de activitate economico-socială.

Formele controlului financiar utilizate în practică pot fi clasificate după mai multe criterii:

A. După momentul în care se efectuează, controlul financiar poate fi: preventiv, concomitent şi ulterior.

Controlul preventiv este un control specializat, care presupune verificarea şi analiza activităţilor financiare sub aspectul legalităţii, oportunităţii, necesităţii actelor şi operaţiunilor, a utilizării cu eficienţă a fondurilor materiale şi băneşti, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestora. Prin acest control se previne încălcarea legilor în utilizarea banului public înaintea angajării cheltuielilor, menirea lui fiind aceea de a evita plăţile nelegale, ineficiente sau neoportune. Sunt supuse controlului financiar preventiv documentele şi operaţiunile ce se referă la drepturi şi obligaţii patromoniale ale unităţii în faza de angajare şi de plată în raport cu alte persoane juridice şi fizice.