Controlul Judiciar

A. Jurisprudenta C.E.D.O. în materie

Potrivit art. 5 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, articol referitor la dreptul la libertate si siguranta, orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta, nimeni neputând fi lipsit de libertatea sa cu exceptia unor cazuri expres prevazute si potrivit cailor legale. Acest articol a fost interpretat în jurisprudenta C.E.D.O. ca impunând principiul subsidiaritatii masurilor restrictive cu privire la libertatea si siguranta individului. Astfel, s-a statuat într-o decizie de speta ca restrictiile asupra libertatii pot fii impuse doar în cazuri exceptionale, ce implica o judecata obiectiva a unor comportamente periculoase si voite. Se arata în continuare ca arestarea unei persoane reprezinta o masura atât de serioasa încât se justifica doar atunci când toate masurile restrictive mai putin grave au fost luate în considerare si totusi s-a ajuns la concluzia ca sunt insuficiente pentru a salva un interes individual sau public. Este asadar cerut nu doar ca lipisirea de libertate sa fie conforma dreptului intern, ci în plus masura trebuie sa fie necesara în circumstantele de fapt si sa fie în concordanta cu principiul proportionalitatii. În fapt, petentul, homosexual, depistat în 1994 ca fiind purtator al virusului HIV, a fost lipsit de libertate prin internarea sa fortata într-un institut medical pentru a-l împiedeca astfel sa contamineze alte persone cu acest virus. Instanta europeana a constatat ca în acest caz s-a produs o încalcare a art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O., fiind în prezenta unei privari de libertate ilegale si obligând statul la plata de despagubiri. Într-o alta decizie Curtea a reiterat faptul ca un element necesar al legalitatii arestarii în sensul art. 5 din C.E.D.O. il reprezinta lipsa arbitrariului, masura fiind de ultim resort. În speta, petentul, o persoana cu dizabilitate de vedere, observând ca are casuta postala din oficiul postal deschisa, a cerut explicatii lucratorilor postali care au chemat politia, acuzând ca petentul are un comportament agresiv. Politia l-a ridicat pe petent si l-a dus într-un centru medical unde a fost retinut, aratându-se ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice. Si în acest caz Curtea a decis ca a fost violat art. 5 din C.E.D.O. detinerea petentului fiind ilegala si neintemeiata.

Potrivit paragrafului 3 al aceluiasi art. 5 din C.E.D.O. orice persoana arestata sau detinuta, în conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de îndata inaintea unui judecator sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei în cauza la audieri. Dupa cum se poate observa, Conventia instituie o garantie în vederea protejarii dreptului la libertate al individului, consacrând obligatia prezentarii arestatului sau detinutului în fata unui judecator sau unui alt magistrat de îndata. Fara a ne opri asupra faptului ca notiunea de magistrat folosita de Conventie nu include si procurorul sau investigatorul, dupa cum s-a dovedit în jurisprudenta Curtii, dorim sa evidentiem ideea existentei dreptului de a fi pus în libertate, chiar daca initial s-a luat decizia arestarii. Astfel, nu doar ca arestarea este o masura subsidiara, dar chiar în situatia în care se considera la un moment dat ca fiind necesara, ulterior apare ca obligatorie eliberarea daca procesul nu este de foarte scurta durata. Aceasta deoarece nu este necesara privarea de libertate pentru a asigura functia preventiva scontata, dupa cum arata si partea finala a paragrafului, putând fi impuse anumite obligatii sau masuri de supraveghere ce vor garanta prezentarea persoanei în cauza la audieri.