Convențiile asupra exercitării dreptului de vot

Dreptul de vot constă în exprimarea voinţei acţionarilor, fiind o concluzie a dezbaterilor în adunările generale.

Acţionarul minoritar nu este definit în mod direct de nici o dispoziţie legală. Există însă prevederi în legislaţie plecând de la care se poate circumstanţia statutul acţionarului minoritar.Astfel Legea 58/1998 privind activitatea bancară defineşte în art. 3 litera (1),societatea aflată sub control efectiv, societatea în care o persoană fizică sau juridică deţine cel puţin 50% din drepturile de vot.

Putem deci califica acţionarul minoritar ca fiind persoana juridică sau fizică ce deţine un procent din drepturile de vot insuficient pentru a-i permite să-şi exercite controlul asupra luării deciziilor în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor sau asupra administrării societăţii.

Remarcăm că notiunea de acţionar este variabilă, în funcţie de natura dreptului societar ce trebuie apărat:dreptul la dividende, dreptul de vot, dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăţii.

Legea 31/1990,republicată, conţine patru categorii de dispoziţii care, direct sau indirect, se referă la protecţia intereselor acţionarilor minoritari.

Prima categorie de norme de protejare prevăzute în această lege este constituită din cele referitoare la dreptul de a ataca înregistrările făcute în Registrul Comerţului,respectiv a hotărârilor adunărilor generale.

Acţionarii pot ataca la Tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea,orice înregistrare efectuată în Registrul Comerţului în 15 zile de la înregistrare.

În a doua categorie sunt cuprinse prevederile privind dreptul de vot şi ţinerea adunărilor generale. Astfel,una dintre cele mai importante forme de apărare a intereselor acţionarilor minoritari este faptul că normele legale privind cvorumul necesar ţinerii adunărilor generale şi adoptării deciziilor sunt prevăzute de o manieră supletivă în Legea 31/1990,republicată,iar părţile pot,prin Actul Constitutiv să prevadă limite mai mari decât cele prevazute de lege,mergând până la unanimitate în unele situaţii.

Articolul 112 alineat 1 al Legii 31/1990,republicată,prevede că majorităţile şi cvorumul pentru Adunările Generale Ordinare pot fi mărite prin voinţa părţilor dar nu pot fi scăzute sub limitele arătate de lege.Adunările Generale Extraordinare,competente să adopte decizii de mare importanţă pentru societate,nu sunt supuse acestei limitări. În privinţa lor,potrivit articolului 115 din Legea 31/1990,republicată,părţile sunt pe deplin libere să stabilească cvorumul şi majoritatea de vot.

În a treia categorie se încadrează atribuţiile de exercitare a supravegherii de către acţionari şi de informare asupra situaţiei financiare a societăţii.

Ultima categorie este constituită din puterea conferită acţionarilor în anumite situaţii de a se opune la schimbări în structura acţionariatului.

În privinţa exercitării dreptului de vot, conform legii, acesta este un drept care nu poate fi cedat, orice convenţie referitoare la exercitarea acestuia, este nulă, dupa cum se precizează în art. 128 din Legea nr. 31/1990: “Orice convenţie prin care acţionarul se obligă a exercita dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de reprezentare este nulă.” Totuşi, sunt permise înţelegerile ad-hoc, adică acele înţelegeri realizate în cadrul adunării, fără a exista o înţelegere anterioară de a se vota într-un anumit fel.

Există anumite limitări ale dreptului de vot:

-cazul acţionarilor care sunt în întârziere cu plata vărsămintelor la capitalul social au exerciţiul dreptului de vot suspendat în baza art. 101,alin 3.

-prin actul constitutiv dreptul de vot poate fi limitat pentru acţionarii care posedă mai mult decât o acţiune conform art. 101 alin. 2 la un număr mai mic decât cel ce ar rezulta în baza procentului ce-l deţine din întreg capitalul social.

-acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune; cel care contravine acestei dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

În concluzie , acţionarul nu poate să renunţe la dreptul de vot, acesta fiind un drept ataşat calitaţii sale de acţionar.