Cooperarea judiciară în materie civilă - executarea unei hotărâri

INTRODUCERE

Privind în urmă, în ultimii ani observăm o evoluție importantă în domeniul dreptului european.

Dreptul internațional privat sau „cooperarea judiciară în materie civilă” a devenit un domeniu separat și independent al dreptului european.

Tratatul de la Amsterdam a conferit Uniunii Europene competența de a legifera în domeniul dreptului privat internațional, astfel că a fost adoptat un număr important de acte legislative europene în materie.

La fel precum în alte domenii ale dreptului Uniunii Europene, instrumentele adoptate în domeniu prevalează asupra legislației interne a statelor membre și sunt interconectate cu legislațiile interne atunci când trebuie să se stabilească, în anumite domenii juridice, standarde procedurale minime comune la nivelul Uniunii .

Dreptul internațional privat european are o importanță practică mare pentru practicienii din domeniul dreptului – fie magistrați, fie avocați, notari sau alți profesioniști – care iau decizii cu privire la chestiuni de drept civil și comercial sau care oferă consultanță și acționează în numele clienților în astfel de chestiuni. Principiile liberei circulații a bunurilor, a serviciilor, a capitalului și a persoanelor încurajează mobilitatea cetățenilor europeni și dezvoltarea de activități comerciale în întreaga Uniune Europeană.

În consecință, realitatea actuală ne demonstrează că practicienii din domeniul dreptului se confruntă tot mai des cu situații care au implicații transfrontaliere și cu probleme complexe și întrebări juridice reglementate de dreptul UE.

Sunt numeroase astfel de situații care implică diverse domenii, cum ar fi responsabilitatea părintească, divorțul, dispoziții din materia insolvenței, executarea contractelor care implică livrarea de bunuri și prestarea de servicii la nivel transfrontalier, aspecte juridice referitoare la circulația turiștilor și la accidentele rutiere în străinătate, întrebări referitoare la achiziționarea și transferul de bunuri, mobile și imobile, de către cetățeni și întreprinderi, în unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, altele decât cele în care sunt stabiliți și succesiunea la patrimoniile persoanelor care au proprietăți în și legături cu mai multe state membre.

De asemenea, în domeniul dreptului familiei, relațiile personale multinaționale sunt din ce în ce mai frecvente și cu regularitate apar întrebări juridice în cazuri referitoare la relațiile transfrontaliere de familie și de răspundere părintească .

Este de înțeles ca datorită faptului că se produc multe schimbări, practicienii din domeniul dreptului din statele membre trebuie să țină pasul cu cele mai recente evoluții din acest domeniu din ce în ce mai complex și semnificativ al activității Uniunii Europene, motiv pentru care Comisia Europeană a redactat acest ghid in materie de cooperare judiciară în materie civilă, ghid foarte util.

Potrivit ghidului Comisiei europene menționat mai sus, normele de cooperare judiciară în materie civilă se întemeiază pe prezumția egalității de valoare, competență și nivel a sistemelor juridice și judiciare ale statelor membre individuale și a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale ale acestora și, prin urmare, pe principiul încrederii reciproce între instanțele de judecată și sistemele juridice ale fiecăruia dintre acestea.

Recunoașterea reciprocă a hotărârilor instanțelor statelor membre se află în centrul acestui principiu, care implică, de asemenea, ideea practicării colaborării transfrontaliere între instanțele individuale și autoritățile judiciare .

Scopul existenței sau impunerii unor norme uniforme în domeniu constă în consolidarea securității juridice și a previzibilității în situații juridice cu implicații transfrontaliere: în situația în care fiecare stat membru ar stabili individual legea care ar trebui să se aplice și instanța care ar trebui să fie competentă în fiecare raport juridic transfrontalier, precum și hotărârile judecătorești din alte state membre care ar trebui să fie recunoscute, ar rezulta o lipsă de securitate juridică pentru cetățeni și întreprinderi în ceea ce privește atât competența, cât și legea aplicabilă.

S-ar putea astfel ajunge la situația de nedorit ca aceeași speță, cu același obiect și având aceleași părți să fie judecată de mai multe instanțe din țări diferite, fiecare considerându-se competentă și ambele emițând hotărâri cu privire la aceeași speță, lucru de neacceptat.