Cooperarea Polițienească pe Plan European în Domeniul Prevenirii și Combaterii Criminalității Transfrontaliere

1.Notiuni introductive

Problema criminalităţii transfrontaliere, care s-a dezvoltat esenţial ca urmare a globalizării pieţelor, legale şi clandestine, şi desfiinţării sau liberalizării frontierelor, reprezintă la momentul actual una din cele mai importante subiecte de discuţie în plan naţional şi mondial, fiind propulsată pe agenda temelor prioritare ale cooperării internaţionale. Prin proporţiile pe care le-a atins, criminalitatea transfrontaliera constituie o preocupare nu doar pentru guverne şi autorităţi, ci pentru toată societatea în ansamblu. Astfel, cooperarea internaţională în domeniul prevenirii şi combaterii acestui fenomen este un proces inevitabil, fiind consemnat în tratate, convenţii, acorduri încheiate şi ratificate de mai multe state.

O organizaţie criminală, prin modul său de structurare, flexibilitatea şi deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economicii, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii mondiale.

Însemnul de organizaţie criminală semnifică activităţile infracţionale ale unor grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice. În concepţia Interpol-ului, organizaţiile criminale ar putea fi împărţite în patru mari grupe distincte:

a) Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplină, un cod de conduită şi o diversitate mare de activităţi ilicite ( familiile italiene, americane, columbiene )

b) Organizaţiile profesionale a căror membrii se specializează în una sau două tipuri de activităţi criminale ( furtul şi traficul de maşini furate, răpiri de persoane )

c) Organizaţii criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unor împrejurări specifice precum închiderea graniţelor, circulaţia dificilă peste frontiere, expansiunea geografică ( triadele, yakuza, jamaicanii ).

d) Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul, deturnarea de avioane, răpirea de persoane etc., sub diferite motivaţii politice, militare, religioase sau rasiale.

De rând cu Interpol-ul, menţionat anterior, mai putem enumera o serie de organizaţii antrenate în combaterea criminalităţii internaţionale şi anume: Europol, Eurojust, Centrul Regional al Iniţiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei pentru combaterea criminalităţii transfrontaliere (SECI), Organizaţii şi organisme din sistemul ONU.

2.Europol

Europol este organizatia care se ocupã de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene si care opereazã cu toate informatiile referitoare la criminalitate.Obiectivul sãu este acela de a îmbunãtãti eficacitatea si cooperarea autoritãtilor competente din statele membre în ceea ce priveste prevenirea si combaterea formelor grave de crimã internationalã organizatã si terorism.Europol are misiunea de –si aduce o contributie semnificativã la actiunea Uniunii Europene de aplicare a legii împotriva crimei organizate si a terorismului,concentrându-si eforturile asupra organizatiilor criminale.

Înfiintarea organizatiei Europol a fost convenitã prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeanã din 7 februarie 1992.Având sediul la Haga ,Olanda,Europol a început sã-si desfãsoare activitatea pe 3 ianuarie 1994 sub denumirea Unitatea Drogurilor Europol(EDU),actiunile sale fiind limitate la lupta împotriva drogurilor.Treptat s-au adãugatalte domenii importante de criminalitate.Începând cu 1 ianuarie mandatul Europol s-a extins pentru a cuprinde toate formele grave de criminalitate internationale,asa cum sunt acestea enumerate în Anexa la Coventia Europol.Conventia Europol a fost ratificatã de toate statele membre si a intrat în vigoare la 1 octombrie 1998.În urma adoptãrii mai multor hotãrâri cu caracter juridic cu privire la Conventie,Europol a început sa-si desfãsoare toate activitãtiile pe 1 iulie 1999.

Europol sprijinã activitãtile de aplicare a legii desfãsurate de statele membre,îndreptate în special împotriva:

- traficului ilegal de droguri

- retelelor ilegale de imigratie

- terorismului

- falsificarii banilor(falsificarea monedei euro)si a altor mijloace de platã

- traficului de fiinte umane inclusiv pornografia infantilã

- traficului ilegal de vehicule

- spãlãrii banilor

În plus,principalele prioritãti ale Europol includ infrarctiunile împotriva persoanelor,infractiunile financiare si infractiunile cibernetice.Aceasta se aplica atunci când este implicatã o structurã de crimã organizatã si sunt afectate douã sau mai multe state membre.