Coordonate ale Activitații de Combatere a Crimei Organizate în România

Crima organizată este definită de existenţa unor grupări de infractori structurate în ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, având ca principal scoj? obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. Crima organizată — în opinia noastră - se constituie dintr-un ansamblu de structuri ce dispun de impor¬tante mijloace financiare, care controlează o sferă vas¬tă de activităţi ilicite, prin intermediul cărora urmă¬resc realizarea unor câştiguri, utilizând în acest scop o varietate de metode cu pronunţate accente violente şi coercitive.

Conceptul de „crimă organizată", cu unele aspecte de particularitate, definit în studii, lucrări de specialitate şi documente oficiale, are în general acelaşi înţeles, cu anumite nuanţe specifice, în majoritatea ţărilor lumii. Astfel, spre exemplu, pentru German Federal Criminal Office (Germania) „crima organizată înseamnă misiunea planificată de ofense criminale cu impact important individual sau colectiv, pentru realizarea de avantaje ilegale sau creşterea puterii, în care mai mult de două persoane cooperează în cadrul unui sistem de împărţire a sarcinilor pe o perioadă mai lungă sau indeterminată de timp". în SUA, crima organizată este definită, printre altele, ca „un complex de acţiuni centralizate întreprinse cu scopul angajării unor activităţi ilegale" şi se materializează prin existenţa unor coaliţii de obicei la nivel local şi regional între grupuri de gangsteri, oameni de afaceri, politicieni, lideri de sindicat etc.

Activităţile ce compun crima organizată au un caracter secret şi sunt bine structurate ceea ce le conferă posibilitatea ca, prin intermediul acestora, cei implicaţi să-şi atingă scopul propus, prinderea sau anihilarea lor re¬clamând timp, forţe, mijloace, nemaivorbind de impactul social deosebit de negativ pe care-1 realizează. Nuanţările privind crima organizată se datoresc faptului că aceasta acoperă o arie întinsă de infracţionalităţi în comiterea că¬rora sunt folosite „modalităţi" şi „instrumente" specifice.

În general, organizaţiilor criminale le sunt proprii principii organizatorice ca: stabilitatea unităţii infracţio¬nale; liderul şi ierarhia subordonării; sistemul de neutra¬lizare a controlului social; preocuparea permanentă de a corupe persoane responsabile din legislativ, executiv, justiţie, poliţie, armată, mass-media etc; apărarea severă a conspirativităţii şi secretului acţiunilor; planificarea minu¬ţioasă a activităţii infracţionale; specializarea pe funcţii; concentrarea scopului activităţii pentru obţinerea de profituri mari, spălarea banilor murdari şi investirea lor în activităţi economice oficiale; folosirea mijloacelor finan¬ciare în scopuri politice atunci când situaţia o impune; informatizarea şi scientizarea acţiunilor etc.

Transformările din economia globală şi politica internaţional de după războiul rece au dat un impuls puternic activităţii criminali şi au consolidat organizaţiile acesteia.

Bazându-se pe creşterea traficului internaţional ilegal de bunuri bani şi persoane, organizaţiile criminale şi-au extins influenţa ş| puterea, au devenit şi mai bogate comparativ cu guvernele statelo cu care se confruntă. Acest curs de acţiune a devenit o ameninţare reală la adresa securităţii naţionale a multor state, precum şi lai adresa securităţii internaţionale în general.

În majoritatea ţărilor foste comuniste violenţa, corupţia şi jefuirea fâră scrupule a bogăţiilor şi averilor naţionale (a se vedea de exemplu în ţara noastră modul în care foarte mulţi directori de interprinderi de stat au reuşit dubla "performanţă" de a aduce în stare de faliment întreprinderile pe care le conduceau şi în acelaşi timp de a se îmbogăţi datorită firmelor "căpuşă" create în acelaşi domeniu de activitate) asociate cu organizaţiile de tip mafiot în formare şi ascensiune pun în pericol reformele democratice şi trezesc, în cercurile cele mai defavorizate ale populaţiei, nostalgia pentru regimurile autoritare.

Mai mult chiar, în unele state precum Rusia şi Ucraina organizaţiile criminale ce utilizează în mod frecvent extorcarea Jc fonduri, traficul de arme, droguri şi chiar de material nuclear potenţial fisionabil sunt prin însăşi existenţa lor o ameninţare la siguranţa şi sănătatea publică.

Mizeria umană provocată de consumul de droguri în SUA (în mod real cel mai mare consumator mondial) este un caz elocvent In acest domeniu. In statele ce furnizează aceste droguri, ca de exemplu cele din America de Sud şi Asia, organizaţiile criminale ce controlează producţia, transportul şi desfacerea drogurilor constituie o ameninţare majoră la adresa democraţiei, a procesului electoral, a exercitării suveranităţii şi aplicării legilor statelor respective.

În multe cazuri, organizaţiile criminale sunt conduse după reguli de management utilizate de orice firmă sau companie. Noul model de organizare a activităţii criminale tinde însă să se diferenţieze de acest model clasic. Noile entităţi criminale nu sunt restricţionate de frontierele dintre state, ba chiar dimpotrivă, nu au o ierarhie clar stabilită (se pare că nu folosesc o structură ierarhică de tip piramidal, ci structuri de conducere colectivă) şi posedă o structură permanentă loarte puţin dezvoltată, dar foarte elastică. În consecinţă, grupuri criminale mici, cu puţine resurse-osganizaţionale şi legături reduse cu economia legală şi infrastructura oficială a statului pot produce daune serioase societăţii respective.