Corespondența Diplomatică

Corespondenţa diplomatică poate fi transmisă cu ocazia efectuării demersului diplomatic sau independent, prin curier special sau prin poşta obişnuită. Ea se realizează prin note diplomatice.

Notele diplomatice sunt comunicări oficiale pe care un stat sau o organizaţie le face altui stat sau unei organizaţii internaţionale, prin intermediul ministerelor de externe şi al misiunilor diplomatice, respectiv al secretariatelor organizaţiilor internaţionale. Ele se diferentiază pe mai multe categorii.

Nota verbală este o comunicare scrisă nesemnată, redactată la persoana a III-a care emana de la misiunea diplomatică, de la Ministerul Afacerilor Externe sau de la secretariatul unei organizaţii internaţionale. Nota se dactilografiază pe hartie cu antetul emitentului, va purta sigiliul (ştampila) instituţiei emitente şi va putea purta iniţialele celui care a aprobat trimiterea notei. Nota verbala nu se semnează. În introducere şi în încheiere se folosesc formule de curtoazie consacrate. De regulă, aceste formule sunt: la început –’’ Ministerul de Externe al ... prezintă salutul său ambasadei ... asigurarea înaltei sale consideraţii’’. Uneori, în cazul notelor care exprimă un protest, formulele de curtoazie pot lipsi parţial sau integral. Notele verbale sunt folosite pentru o mare varietate de comunicări oficiale, mergând de la probleme administrative de rutină privind raporturile dintre misiuni diplomatice şi ministerul de externe al statului acreditat sau secretariatului organizaţiei internaţionale acreditare, până la probleme de interes major pentru pacea şi securitatea internaţională, cum ar fi o propunere de text al unui tratat de pace sau de încheiere a unui conflict.

La origine, notele verbale se foloseau în urma unei întrevederi, pentru a consemna în scris ceea ce s-a discutat oral. Ulterior notele verbale au fost folosite şi pentru comunicări de mai mică importanţă. Astăzi, practica recurgerii la notele verbale şi pentru comunicări oficiale, care nu s-au discutat în cadrul unor întrevederi, este larg răspândită, pentru cele mai diverse subiecte.

Un tip important de nota verbală este nota circulară, deci o notă verbală cu acelaşi conţinut pe care Ministerul de Externe sau secretariatul unei organizaţii internaţionale o trimite mai multor sau tuturor misiunilor

diplomatice acreditate în statul respectiv sau pe lângă organizaţia respectivă. Se foloseşte pentru a transmite informatii în probleme de protocol, o dispoziţie legală sau alte comunicări de interes general. Practica folosirii notelor verbale s-a extins atât de mult încât s-a ajuns ca prin schimburi de note verbale cu un conţinut identic două state să poată încheia acorduri interstatale, în întelesul dreptului internaţional public.

Tehnica unui acord prin schimb de note verbale este ca un stat să prezinte altui stat o propunere, intr-o notă verbală transmisă misiunii diplomatice a acelui stat. Aceasta acceptă propunerea repetând-o textual într-o notă verbală de răspuns. În momentul primirii răspunsului, schimbul de note verbale astfel realizat constituie un acord între cele două state. Desigur, practica, în asemenea situaţii, este ca statele să se consulte şi să pună în prealabil de acord asupra textului propunerii propriu-zise, care va figura în notele verbale.

Nota semnată este un document diplomatic mai solemn. Ea este semnată de expeditor şi adresată personal ministerului de externe, şefului executiv al organizaţiei internaţionale sau a şefului misiunii diplomatice, după caz.

Nota semnată este redactată la persoana I si începe prin formula de adresare ’’ Domnului ministru, domnule secretar general sau domnule ambasador’’ după caz, sau pur şi simplu excelenţa şi se termină cu o formulă de curtoazie , de obicei : Vă rog să primiţi domnule ministru asigurarea înaltei mele consideraţii. În cazul notelor semnate, redactate într-o limbă străină formularea frazelor de curtoazie trebuie să se facă după normele limbii respective în domeniul corespondenţei diplomatice. Din punct de vedere juridic, nu există nicio diferenţă între nota verbală şi nota semnată. Ambele produc efecte din momentul primirii lor de către destinatar.