Corupția - noțiune și istoric

I. Coruptia-notiune si istoric

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, coruptia inseamna folosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o indeplineste, pentru a acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe care aceasta o reprezinta, un avantaj economic sau administrative, in schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primirii unor proprietati. Tot coruptie inseamna si folosirea de catre o persoana a functiei sau pozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita indeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obtinerea in folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functii profesionale sau administrative.

Economistii si juristii par sa accepte, deopotriva, definitia conform careiacorupti este abuzul de influenta publica pentru profit personal. O definitie cu accent comportamental, ar spune ca coruptia este incalcarea normei comportamentului impersonal care trebuie sa caracterizeze orice birocratie moderna.

Favorurile, adic tratamentul discriminatoriu, pot fi oferite si pentru altceva decat bani, pentru a indatora sau recompense, ca recunoastere al statutului superior al cuiva, sau pentru a-si stabili propriul satus superior.

Daca trebuie sa dovedim profitul, rata copruptiei se reduce la cifra seaca a celor condamnati pentru coruptie pentru ca si legile contra corupti cer asta.

Acestea sunt datele obiective, dar exista cu certitudine mai multa coruptie decat reiese din aceste cifre: nici o societate nu poate avea un system de represiune atat de bine dezvoltat incat sa poata sanctiona si adduce in justitie toate cazurile care s-ar incadra in definitie.

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilitatea institutiilor statale.

Desi exista nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pana acum la o definitie universal valabila si unanim acceptata care sa acopere toate actele si faptele posibile si care sa constituie in orice jurisdictie acte de coruptie.

Cu o istorie de mii de ani, incepand inaca din antichitate, coruptia reprezinta unul dinte modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, in acelasi timp, extreme de raspandite in cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. In ultimul secol, ea priveste si comportamentul celeor din domeniul privat. Interesul si ingrijorarea fata de acest fenopmen au crescut si avut loc reactii pe plan national si international.

Pentru prima oara in 1975 prin rezolutia 3514 Adunarea generala a natunilor Unite a abordat chestiunea practicilor corupte in tranzactiile comerciale internationale si ca urmare au fost adoptate o serie de alte masuri de catre organisme internationale in legatura cu acest subiect.

Un exemplu in acest sens este Programul de actiune impotriva coruptiei realizat in 1995 de catre Grupul multidisciplinarr de studiu al coruptiei si supus aprobarii Comitetului Ministrilor Consiliului Europei in 1996, program care contine 4 capitole, primele trei ocupandu-se de aspecte de drepr civil, penal, adminstrativ si constitutional iar cele de-al patrulea tratand o serie de subiecte care, desi s-ar integra cu usurinta intr-unul din capitolele anterioare au un specific aparte si ca urmare sunt tratate separat: finantarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media si rolul ei de lupta impotriva coruptiei, activitatile de cercetare, instruire si schimb de experienta in aceasta directie.

In Romania, coruptia nu este un produs nou al relatiilor sociale si economice aparute dupa anul 1989. A existat si in timpul regimului totalitar, aspect care ii confera elemente de continuitate in evolutia sa.

Coruptia este parte a unei categorii mai mari de infractiuni de natura economica si financiara care reprezinta una din formele de criminalitate cele mai agresive din Romania. Printre formele de agresiune a criminalitatii economico-financiara se poate mentiona cresterea de peste 6 ori a numarului de infractiuni de natura economica in perioada 1990-1999(de la 18618 la 113036), cresterea numarului infractiunilor de coruptie si a numarului participantilor si aparitia si incriminarea unor infractiuni noi(evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.).