Creațiile Intelectuale Excluse de la Protecția Juridică în Cadrul Dreptului de Autor

Introducere

Legea română a dreptului de autor la început a inclus în sfera creaţiilor protejabile toate creaţiile intelectuale şi apoi limitează sfera creaţiilor care se bucură de protecţie, chiar exclude de la protecţie anumite creaţii. Motivele pentru care s-a adoptat această soluţie sunt forte multe. Unul dintre motive este „nevoia de a înlesni activitatea de cercetare, de dezvoltare a artelor şi ştiinţei în general prin eliminarea monopolului asupra ideilor” . Alte motive, raţiuni, ar fi că este necesar, prin lege, ca populaţia să cunoască creaţiile sau modul în care creaţiile sunt utilizate şi trebuie să fie utilizate.

Există legislaţii ce „menţionează expres operele excluse de la protecţia juridică” . Astfel de dispoziţii le regăsim în legislaţiile Ungariei şi Germaniei.

La noi, Legea nr. 8/14 martie 1996– actualizată, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în art.9 se prevede că: „Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:

a)ideile, teoriile, conceptele, desoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;

b)textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;

c)simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;

d)mijloacele de plată;

e)ştirile şi informaţiile de presă;

f)simplele fapte şi date.”

Rolul ideilor în operă şi excluderea acestora

de la protecţia în cadrul dreptului de autor

Termenul „idee” prezintă diferite forme ale cunoaşterii logice şi are înţelesuri multiple: concepţii, reguli abstracte, teorii, descoperiri ştiinţifice, metode (de învăţământ, contabile) sau algoritmi (pe baza cărora se scriu programele de calculator), opinii, soluţii, gândire etc. Prin definiţie, ideile aparţin de domeniul cunoaşterii logice şi sunt asimilate teoriilor şi descoperirilor. Ele au posibilitatea de a fi libere. Apartenenţa la un fond comun, constituit de umanitate (cunoştinţe din domeniul stiinţelor, a religiei etc.), reprezintă un bun motiv pentru a le exclude de la protecţie.

Dreptul de autor nu protejează ideile, datorită principiului general care exclude de la protecţie ideea în sine. Ideile, teoriile, conceptele şi descoperirile aflate într-o operă nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor şi nu sunt protejate în cadrul dreptului de autor. Dacă s-ar acorda protecţie acestora, ar exista consecinţe nefaste asupra dezvoltării ştiinţei şi culturii. Ideea în raport cu opera reprezintă materie primă, sursă de inspiraţie. Ideea comunicată într-o formă originală, personală, explicită constituie expresia acesteia, iar această expresie face obiectul dreptului de autor. Ideea poate

fi reluată, deoarece „toate ideile noastre sunt de fapt ale altora” .

În cazul operelor literare nu are importanţă dacă opera este creată de autor sau nu: „creatorul poate scrie opera personal, cu creionul, la maşină sau cu ajutorul calculatorului sau o poate dicta altei persoane. Dacă aceasta din urmă transcrie doar opera improvizată de autor, fără a avea contribuţie personală, ea nu va beneficia de drepturi de autor.” Pentru a realiza o operă literară avem nevoie de trei etape: ideea, compoziţia şi expresia (forma exterioară). Ideea nu este însă protejată. Originalitatea, în cazul operelor literare se examinează în raport cu compoziţia şi expresia.

Pe marginea obiectului protecţiei în cazul operelor ştiinţifice s-au creat dispute. Există două opinii dominante: una, ce consideră că obiectul protecţiei ar fi originalitatea ştiinţifică şi, alta, că ideile omului de ştiinţă să aibă o exprimare precisă şi exactă. Conform Legii nr.8/14 martie 1996– actualizată, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, art.9 lit.a), cea de-a doua opinie nu poate fi împărtăşită. În 1978 s-a refuzat protecţia de drept de autor asupra unei metode de contabilitate. Curtea Supremă din SUA a pronunţat hotărârea: „copzright-ul asupra unei lucrări de ştiinţe matematice nu poate da autorului un drept exclusiv asupra metodei şi soluţiei propuse.”

Deşi ideile nu sunt protejabile prin drept de autor, acest lucru nu înseamnă că ele nu au parte de nici o protecţie. În unele condiţii, ideea poate fi sancţionată într-o actiune în concurenţă neloială sau, pur şi simplu, pentru încălcarea unor angajamente precontractuale.

Prin idee putem inţelege esenţa unei opere, conţinutul, ceea ce vrea să transmită opera, iar atunci principiul general al materiei impune ca obiectul protecţiei să fie forma, nu ideea însăşi. Forma apare ca obiect al protecţiei. Tot prin idee înţelegem gândirea pură, neexteriorizată, iar principiul impune ca opera să capete o formă perceptibilă simţurilor. Forma apare ca o condiţie a protecţiei. Conform art.9 lit. a) din Legea nr.8/14 martie 1996– actualizată, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ideile conţinute într-o operă nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor. De aici rezultă că ceea ce ilustrează ideea (în cele două forme) nu beneficiază de protecţie legală, este obligatoriu ca ideea să fie exteriorizată sub forma unei opere de creaţie intelectuală, iar aceasta, la rândul ei, va beneficia de protecţie.