Criminalitatea Informatică

Capitolul 1: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APARIŢIA INFORMATICII

Internet-ul reprezintã o „reţea a reţelelor” informaţionale care reuneşte câteva mii de reţele de ranguri diferite ce provin din zeci de ţări ale lumii. Este o reţea virtuală formată dintr-un număr în continuă creştere de reţele locale (Local Area Network-LAN) – publice şi private, reţele pe arii extinse (Wide Area Network – WAN), reţele regionale şi naţionale interconectate.

Internet-ul reprezintă cel mai mare cartier al Cyberspace-ului şi pune la dispoziţia utilizatorilor câteva categorii majore de servicii: World Wide Web-ul, Electronic Mail-ul, Usenet-ul, Internet Relay Chat-ul.

Societatea, deşi este confruntată cu repercursiunile economice ale criminalităţii informatice, face uz de calculatoare în aproape toate domeniile, de la controlul traficului aerian şi feroviar şi circulaţia autobuzelor până la coordonarea serviciilor medicale şi securitatea naţională. Cea mai mică dificultate în funcţionarea acestor sisteme poate pune vieţile în pericol, ceea ce demonstrează incidenţa lor asupra fiinţei umane şi dependenţa societăţii faţă de informatică.

În Europa se încearcă crearea unui cadru legal adecvat realităţii sociale, pentru că marele pericol al societăţii informatice îl reprezintă insecuritatea: Internetul este un instrument formidabil atât pentru cercetări academice, comunicaţii de diverse tipuri, dar şi pentru traficanţii de droguri, pentru pervertiţi sexuali şi pedofili.

Începutul de mileniu ne înfăţişează amploarea deosebită a activităţilor economice ce se desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia.

În acest vast cadru al economiei mondiale care devine tot mai informatizată se dezvoltă şi finalizează un număr tot mai mare de afaceri ilegale, cunoscut ca fenomenul criminalitate a afacerilor sau criminalitate a gulerelor albe („White collar criminality”). Acest fenomen s-a dezvoltat profitând şi de lipsa unei legislaţii internaţionale armonizate şi aduse la nivelul tehnicii actuale, precum şi de o ineficace colaborare între state, fenomenul criminalităţii cu element de extraneitate a surclasat prin întindere şi daune produse, criminalitatea în afaceri pe plan naţional.

Capitolul 2: VULNERABILITĂŢILE CRIMINOGENE ALE INFORMATICII

Este indiscutabil faptul că, prin serviciile pe care le oferă, Internet-ul a adus şi aduce multiple avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, administraţiei, afacerilor, comunicării inter-umane etc. Dar, Internet-ul a fost şi este pândit de mari pericole care-şi află sorgintea în faptul că această reţea, miraculoasă prin beneficiile care le aduce omului, reprezintă în acelaşi timp un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se pot întinde de la acte teroriste până la hărţuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice. Conectându-se la această reţea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program informatic adecvat) şi al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se poate afla la un “click” de crimă. Iar cei interesaţi de aceasta, acţionând şi într-un relativ anonimat, n-au întârziat nici o secundă să facă acest pas atât de mic. Mai exact spus, mulţi criminali de cele mai diverse tipuri şi ranguri şi-au mutat imediat (înainte ca sistemele de drept şi poliţieneşti să ajungă aici) “afacerile” pe terenul virgin al Internetului, reuşind să devină, în foarte scurt timp, mai eficienţi ca oricând în desfăşurarea acţiunilor lor socialmente periculoase.

Deplasarea “afacerilor” criminale pe terenul Internet-ului nu s-a produs întâmplător, ci din raţiuni cât se poate de pragmatice, care ţin de faptul că această mega-reţea planetară prezintă practic cel puţin trei avantaje de marcă pentru escroci: abolirea distanţelor, costuri minime şi o faţadă şi mai anonimă.

Din păcate, toate domeniile Internet-ului, atât de benefice pentru majoritatea zdrobitoare a utilizatorilor cinstiţi ai acestei reţele informaţionale, reprezintă, în acelaşi timp, câmpuri infracţionale dintre cele mai “mănoase” pentru cei interesaţi să le folosească în astfel de scopuri.

Toate serviciile oferite de Internet s-au bucurat şi se bucură de o atenţie din ce în ce mai mare din partea criminalilor. World Wide Web-ul este preferat pentru escrocheriile prin site-uri de Web. Infractorii înfiinţează un site, adună bani sau informaţii de identificare, după care “şterg” site-ul.

Un escroc înfiinţează un site pentru a vinde produse la preţuri foarte mici, aproape prea frumoase pentru a fi adevărate. Cumpărătorul plăteşte, de obicei o sumă mult mai mică pentru un obiect care de fapt costă mult mai mult. Dar, în realitate, acesta primeşte un obiect care costă de câteva ori mai puţin decât a plătit el. Sau, infractorii înfiinţează site-uri pentru a colecta numere de cărţi de credit şi alte informaţii personale de la clienţi care sunt încredinţaţi că achiziţionează un bun sau un serviciu. În realitate, nu vor primi niciodată produsul sau serviciul comandat. Infractorul, însă, va vinde informaţiile altor infractori sau le va utiliza pentru propriile scopuri ilegale.

Electronic mail-ul este utilizat de infractori pentru a-şi promova activitatea prin trimiterea de mesaje către mii de adresanţi care nu le-au cerut. Practica de a trimite astfel de mesaje se numeşte Spanning.

La rândul lor, Usenet Newsgroups-urile sunt utilizate pentru a distribui pornografie cu copii sau pentru a pune copii la dispoziţia amatorilor de relaţii sexuale cu aceştia. Hoţii le folosesc pentru a face reclamă bunurilor furate, iar escrocii pentru a promova jocuri care asigură câştiguri “garantate” (cum ar fi schema de investiţii Ponzi) sau escrocherii de genul scrisorilor în lanţ.

Şi Internet Relay Chat-ul s-a dovedit un teren fertil pentru activităţile infracţionale. Astfel, pedofilii folosesc chat-room-urile pentru a-şi povesti aventurile sexuale, pentru a căuta noi victime în rândul copiilor şi al adolescenţilor, pe care, prin discuţii îndelungate, caută să-i ademenească la o întâlnire în lumea reală spre a avea relaţii sexuale cu ei.

Escrocii, la rândul lor, caută în chat-room-uri persoane tentate de schemele lor de îmbogăţire rapidă sau de “oportunităţile” de afaceri pe care le oferă, iar toate categoriile de infractori interesaţi pot ţine “şedinţe” cu complicii lor pe canalele IRC, unde pot comunica, individual sau în grup, fără ca cineva să “vadă” ceea ce îşi transmit.

În condiţiile în care, cu mijloace tehnice minime şi cheltuieli financiare aproape modice, orice utilizator poate intra în legătură cu reţeaua Internet, pentru a accesa o sumedenie de baze de date din întreaga lume, ne putem aştepta oricând ca un răuvoitor sau bolnav psihic, de oriunde de pe glob, să provoace pagube imense unor indivizi, comunităţi umane sau chiar state aflate la zeci de mii de kilometri distanţă.