Criminalitatea Informatica

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Criminalitatea Informatica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Drept, Criminologie

Cuprins

I.Introducere 3
II. Aspecte caracteristice 3
III. Studiu de caz. Tipuri de criminalitate informatică 4
1. Fraudele cu cărţi de credit 4
2. Infracţiunile informatice şi cele îndreptate împotriva sistemelor informatice 5
3. Tehnici moderne de criminalitate informatică 8
IV. Aspecte finale 9
BIBLIOGRAFIE: 11

Extras din document

I.Introducere

Internetul reprezintă un mediu extrem de favorabil pentru infractori. Deplasarea criminalității informatice pe terenul Internetului nu s-a produs întâmplător, ci din rațiuni cât se poate de pragmatice, care țin de faptul că această mega-rețea planetară prezintă practic cel puțin trei avantaje de marcă pentru infractori: abolirea distanțelor, costuri minime și o fațadă anonimă. Infrastructura, organizarea și multitudinea de rețele implicate în cadrul Internetului fac ca investigațiile desfășurate în acest mediu să fie dificile. Caracterul transfrontalier al Internetului și al infracționalității informatice necesită un răspuns pe măsură prin realizarea unei cooperări internaționale între jurisdicțiile și instituțiile naționale cu atribuții în combaterea infracțiunilor informatice. De aceea este esențial ca investigatorii din diferite țări să conlucreze, în pofida diferențelor legislative și procedurale, prin formarea unor puncte de contact în rândul forțelor de poliție competente în domeniu.

În România s-au făcut o serie de studii şi evaluări care au identificat unele caracteristici ale acestui tip de criminalitate care se desfăşoară pe teritoriul ţării noastre sau în care făptuitorii sunt cetăţeni români. Astfel, aceste activităţi vizează obţinerea unor produse financiare, respectiv de credit şi sisteme de plată oferite de instituţii financiar-bancare, pe care membrii acestor reţele criminogene le accesează fraudulos, producând prejudicii importante atât unor persoane fizice, dar şi unor corporaţii sau societăţi comerciale. Făptuitorii acestor infracţiuni sunt mult mai dificil de identificat şi reţinut prin prisma faptului că au nivel de inteligenţă ridicat şi dispun de mijloace informatice sofisticate, de ultimă generaţie.

Grupurile infracţionale sunt organizate, structurate şi specializate pe diverse tipuri de activităţi, în funcţie de abilităţile individuale ale membrilor şi gradul de complexitate a operaţiilor informatice pe care cei implicaţi sunt în măsură să le pună la dispoziţia grupului, în vederea accesării cât mai rapide a mijloacelor tehnice, a penetrării staţiilor de lucru, a serverelor şi altor dispozitive de calcul folosite în mediul financiar, bancar etc. O altă caracteristică a grupărilor infracţionale se referă la caracterul transfrontalier, aceasta însemnând că membrii reţelelor se pot afla răspândiţi atât pe teritoriul României, cât şi în alte zone ale globului, de unde pot accesa informaţii şi pot executa operaţiuni cu caracter infracţional, fără a putea fi identificaţi cu uşurinţă.

II. Aspecte caracteristice

Din evaluările grupărilor infracţionale care acţionează în domeniu s-au desprins următoarele caracteristici privind criminalitatea informatică produsă în România:

- caracter predominant financiar, se urmăreşte obţinerea unui produs financiar substanţial şi sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite de instituţii financiare;

- organizarea grupărilor care acţionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora;

- folosirea unor tineri cu abilităţi în a utiliza computerele şi noile tehnologii, care sunt organizaţi şi coordonaţi de către lideri ai grupărilor infracţionale;

- trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea tranzacţiilor, la fraude în care predomină folosirea de programe informatice în fraudare;

- permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificare de produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise;

- reorientarea grupărilor infracţionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite de instituţiile financiare din România;

- reorientarea grupărilor infracţionale care comit fraude informatice, de la fraudele mărunte (prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari - sute de mii/milioane de euro) împotriva companiilor;

- zonarea infractorilor pe tipuri de infracţiuni şi ţări de destinaţie, datorate specificului zonei (zone turistice, zone cu număr ridicat de grupări infracţionale bine organizate etc).

Principalii factori care au determinat reorientarea grupărilor criminale către infracţiuni informatice:

- obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri relativ mici;

- caracterul transfrontalier al infracţiunilor face ca instrumentarea acestora de către autorităţile unui stat să fie mult mai dificilă, întrucât pentru probarea faptelor este nevoie, de cele mai multe ori, de obţinerea unor informaţii de la autorităţile competente din mai multe state, pe calea cererilor de asistenţă juridică internaţională, procedură ce este costisitoare şi lentă;

- accesul facil la echipamente moderne care permit desfăşurarea de activităţi ilicite şi complexe;

- posibilitatea deplasării rapide a membrilor unei grupări criminale de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat, urmărirea activităţii desfăşurate de către aceştia fiind, de cele mai multe ori, foarte greu de realizat de către autorităţile competente.

Fraudele informatice, atacurile informatice, fraudele cu mijloace de plată electronică sunt tipuri infracţionale care necesită investigaţii specializate, pregătire şi dotare corespunzătoare pentru structurile de aplicare a legii.

III. Studiu de caz. Tipuri de criminalitate informatică

1. Fraudele cu cărţi de credit

Acest gen de fraude a cunoscut o creştere exponenţială , înregistrându-se numeroase cazuri de persoane depistate la bancomate în România care folosesc cărţi de credit în mod fraudulos. De asemenea, numeroase cazuri sunt semnalate de către autorităţi străine cu privire la cetăţeni români care sunt depistaţi comiţând astfel de fraude la bancomate.

Ca principale moduri de operare există:

- ,,skimming-ul”, care constă în instalarea de dispozitive la bancomate sau POS-uri prin care sunt copiate datele de pe benzile magnetice ale cărţilor de credit, care ulterior sunt folosite pentru inscripţionarea unor noi cărţi de credit;

- „phishing-ul”, care reprezintă crearea unor pagini web false şi transmiterea de mesaje către diverse persoane, în scopul obţinerii unor date de identitate pentru Internet sau cărţi de credit.

Odată obţinute informaţiile despre cărţi de credit, conturi de utilizatori, conturi de e-banking, acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru plata unor servicii sau achiziţionarea de bunuri prin Internet, efectuarea de transferuri de bani sau folosirea identităţii celui ale cărui date au fost furate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Criminalitatea Informatica.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV FACULTATEA DE DREPT