Criminologia în sistemul științelor

Introducere

Problema locului criminologiei in sistemul stiintelor a reprezentat uneori un subiect de controversa intre specialistii din acest domeniu, care au plecat in favoarea ori in defavoarea caracterului autonom al acestei discipline. Unii autori (precum H. Goppinger, A. Dincu) au considerat ca ea este auxiliara fie sociologiei, fie stiintelor juridice. Altii (precum Enrico Ferri sau D. Szabo) dimpotriva, au dezvoltat o imagine “imperialista” a criminologiei, careia i-au subordonat disciplinele de contact.

Locul criminologiei in sistemul stiintelor este dat, in primul rand, de obiectul sau de studiu, care determina caracterul interdisciplinar si autonom al acesteia. In consecinta, criminologia nu este auxiliara in raport cu stiintele juridice, sociologice sau alte stiinte sociale, dupa cum ea nu trebuie privita ca o stiinta coordonatoare ci, pur si simplu, ea s-a impus ca o disciplina care, in vederea atingerii obiectivelor sale, utilizeaza, la fel ca multe alte discilpline moderne, unele din cuceririle realizate in alte domenii ale cercetarii stiintifice.

I. Criminologia si stiintele penale

Stiintele penale, intr-o acceptiune foarte larga, cuprinde toate acele discipline stiintifice care au ca obiect generic de studiu criminalitatea. S-ar include aici: dreptul penal (partea generala si partea speciala), dreptul procesual penal, stiinta penitenciara, penologia, dreptul penal international, dreptul penal al afacerilor, dreptul penal ecologic, politica penala, sociologia penala, criminologia, politia stiintifica sau criminalistica, medicina legala. Intr-o acceptiune restransa, in cadrul stiintelor penale ar intra numai stiintele normative: dreptul penal cu subramurile sale si procedura penala.

I.1. Criminologia si dreptul penal

Avand in vedere conceptiile antagonice in ceea ce priveste interdependenta criminologiei cu dreptul penal, o analiza a delimitarii acestora este necesara pentru buna intelegere a obiectului lor propriu de studiu. Astfel, J. Pinatel considera ca dreptul penal ca disciplina normativa studiaza continutul abstract al normei penale, spre deosebire de criminologie care studiaza infractiunea ca fenomen natural si social.

Delimitarea dintre criminologie si dreptul penal trebuie sa aiba in vedere anumite criterii:

a) Criteriul obiectului. Dreptul penal ca si alte stiinte studiaza criminalitatea. El elaboreaza insa problemele criminalitatii din punct de vedere juridic, concentrandu-si atentia asupra pricipalelor sale institutii, infractiunea, raspunderea penala si sanctiunile de drept penal. Obiectul dreptului penal este deci dublu: un obiect generic, nespecific, pe care il reprezinta criminalitatea si un obiect specific, pe care il reprezinta triada infractiune-raspundere penala-sanctiunile de drept penal-pedeapsa.

Cele doua discipline abordeaza fenomenul criminalitatii in momente si etape diferite. Etapa formarii mecanismelor delincventei, nasterea situatiilor conflictuale, factorii ce favorizeaza trecerea la act, apartin criminologiei, in timp ce manifestarea obiectiva a faptei penale incepand cu faza actelor preparatorii si pana la faza consumarii, intra in sfera dreptului penal.

Dreptul penal nu are decat o viziune fragmentara asupra criminalitatii. El nu se ocupa decat de criminalitatea legala, studiul “cifrei negre” si a personalitatii delincventilor care nu au fost descoperiti, ramanand in afara preocuparilor sale.

b) Criteriul scopului imediat. Avand ca scop imediat verificarea ipotezelor privind cauzele criminalitatii si reactia sociala fata de aceasta, criminologia urmareste in plan practic prevenirea criminalitatii, umanizarea formelor de reactie sociala si tratamentul delincventilor. Dreptul penal are ca scop imediat apararea valorilor sociale fundamentale impotriva criminalitatii.

c) Criteriul functiilor. Prin functiile sale, descriptiva, explicativa, profilactica si predictiva, criminologia vizeaza o sfera mult mai larga de sectoare ale vietii sociale, pe cand dreptul penal avand in principal o functie represiva, urmareste, cu precadere, perfectionarea sistemului sanctionator.

d) Criteriile metodei. Spre deosebire de dreptul penal care utilizeaza metodele specifice stiintelor juridice in ansamblul lor, precum metodele de interpretare, criminologia, recurge la metode specifice stiintelor sociale pe care le adapteaza la obiectul sau de studiu.

Dependenta criminologiei fata de dreptul penal se manifesta mai ales prin imprumut de concepte, si avem in vedere indeosebi conceptul de infractiune, care ii delimiteaza intr-un anumit fel domeniul de referinta. Putem spune ca stiinta criminologiei se intinde, pana acolo, pana unde dreptul penal ii permite.

Obiectul generic comun si finalitatea comuna determina raportul de dependenta reciproca; obiectul si scopul imediat ca si functiile proprii o separa de dreptul penal. Raporturile intre cele doua discipline este, prin urmare, un raport de complementaritate si nu de concurenta sau de subordonare.