Extras din referat

FACTORII CARE DETERMINA COMPORTAREA DELICVENTIALA

Compormamentul, in evolutia finite umane se intemeiaza pe interese de la cele mai simple , la cele mai complexe pe inspiratii individuale, absorbind atitudinile reale aparute in cadrul societatii careia ii apartine.Aptitudinile reformatoare a gandirilor , in general este organic legata de progresul civilizatiei umane.

In raporturile inter umane de convietuire se face o distinctieclara intre activitatea individulala utila societatii si activitaea delictuala prejudiciabila social care prezinta anumite particularitati de ordin istoric politic si religios. O asemenea distinctie situeaza activitaea delictuala a individului in sfera accidentalului a patologicului, a aprecierii eronate ca nu este oprit sa isi faca singur dreptate, minimalizand sensul social al acestui tip de effort situandu-l in afara activitatii umane necesare.Comiterea unui delict determina o situatie opusa libertatii individului deoarece valoarea anticipative prejudiciabilaindica tendinta subiectiva de a neglija sau de a incalca legea. Prin definitie delictul nu este un act social necesar, chiar daca se produce intr-un mediu social, in realitate fiind un act antisocial, care uneori se manifesta ca irrational si absurd. Desi individul accede la o existenta sociala autentica prin comiterea delictului activitatea sociala a acestuia este deficitara fara sa-si realizeze si starea de libertatae in mod absolute, angajandu-se intr-o situatie fizica si sociala care devine forma sa de manifestare inpotriva societatii sau ca forma de amnezie sociala.Comportarea delicventiala a individului este consecinta unor fcatoricare il detrmina sa-si assume aceasta conditionare: factorul ereditar, factorul educational, cel social-istoricsi cel fortuit.

TRASATURI DE PERSONALITATE

Personalitatea, in cadrul parcticii sociale, este definite de trasaturile esentiale ale gandirii, afectivitatii si actiunii individului care impugn uin anumit mod de comportament si de integrare in mediul social.Temeiul clasificarii personalitatii consta in dezvoltarea in susirilor individuale sub aspectul determinarii unei atitudini morale privind gradul de adaptabilitate, de atasament fata de valorile umane , de stabilitate emotiva ,de factor dinamic al cunosterii de sine si a realitatii. Trasaturile de personalitate, determinate de o crastere cantitativa , de acumulari calitattive ce cunostinte si trairi din perioada copilariei vor determina un salt calitativ in perioada adolescentei precum si un grad diferit de adaptare a individului in perioada de batranete.

1.Potentialitaea personalitatii in copilarie

Personalitaea de realizeaza in universul concret al evenimentelor izvorate din practica umana , in sensul ca in cadrul opozitiei sau conflictului dintre subiectiv si obiectiv apar si se stabilizeaza anumite trasaturi temperamentale, determinate de factorii genetici(mosteniti de la parinti) care se refera la emotionalitate, afectivitate si sociabilitate.

Temperamentul copilului indica o anumita potentialitate a realizarii actelor individulale care se actualizeaza in permanenta prin inaintarea in varsta, in functie de volutia conditiilor de ordin subiectiv si obiectiv.Armonizarea facultatilor psihice care se manifesta in mod original prin orientarea afectiva sau rationala in realizarea unui anumit act, determina ca o lege constanta o anumita reactie temperamentala careia i se va subordona gandirea , vointa , afectivitatea , astfel incat reactiile individului san u fie extreme de inegale sau de contradictorii.

O trasatura distincta a temperamentului din perioada copilariei o reprezinta formarea atasamentului( fata de o persoana apropiata) bazata pe asigurarea securitatii copilului.Atitudinea copilului este caracterizata si de relatia acestuia cu mediul social cxare poate sa fie “ stimulativ” sau “distractive”, personalitatea acestuia fiind influentata in mod cert.Gradul si natura inzestrarii biologice fac ca reactiile copiilor la aceleasi conditii de mediu sa fie diferite.