Criza Economică și Efectele Ei

Criza economică mondială se amplifică pe fiecare zi ce trece, iar România începe tot mai mult să resimtă această recesiune economică, la care marii economişti de la nivel mondial nu reuşesc să-i găsească antidot. Iar cel mai tare se va resimţi această criză la nivelul companiilor din România.

Ultima parte a anului 2008, a adus concedieri masive în majoritatea domeniilor de activitate din economia României, corelate cu reduceri ale producţiei şi sistarea investiţiilor, dar mai ales pentru începutul lui 2009, din cauza scăderii comenzilor pe fondul accentuării efectelor crizei economice şi financiare mondiale. Astfel, cele mai afectate sunt: industria auto, industria prelucrătoare şi cea textilă, sectorul construcţiilor şi industria lemnului.

Însă, cea mai afectată a fost piaţa imobiliară, care în luna octombrie, aproape că a înghetat, în condiţiile în care blocarea financiară la nivel internaţional a fost dublată de noile măsuri de limitare a creditării impuse de Banca Naţională a României (BNR).

Pe de o parte cele care au contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru, se vor trezi în faţa imposibilităţii de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilităţii de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au de făcut plăţi în valută.

Pe de altă parte, întrucât bursele mondiale se prăbuşesc , iar Bursa de Valori Bucureşti a pierdut în doar câteva zile peste 2 miliarde de euro, companiile nu mai pot miza pe acestea ca şi surse de finanţare, astfel încât o altă variantă de acoperire a nevoilor financiare este total blocată.

Cum pe fondul crizei economice, este de aşteptat ca şi solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor să scadă, se conturează astfel tabloul complet al unei crize financiare, care va arunca în faliment extrem de multe companii din România.

Efectul este unul de recul, pentru că, creditorii care în condiţii normale ar fi fost de acord să acorde mai multe termene de graţie partenerilor lor de afaceri de la care au de încasat bani, fiind acum în condiţii de criză economică sub presiunea creditorilor lor, vor pune o presiune şi mai mare pe debitorii lor, să li se plătească banii, iar reacţia va fi una în lanţ, întrucât extrem de multe companii nu vor găsi resursele necesare să îşi achite datoriile scadente, şi vor lua, din păcate, calea falimentului.

Deja de la începutul acestui an, numărul de debitori care provin din zona companiilor şi care au intrat ca dosare de colectare debite în portofoliul agenţiei de colectare debite Urban şi Asociaţii a crescut cu 77% faţă de perioada similară a anului trecut.

După 1990, unii bancheri iresponsa¬bili au inoculat populaţiei ideea că se poate cumpăra la nesfârşit pe credit. Sistemul a funcţionat o pe¬rioa¬dă,

s-au strâns datorii peste da¬¬torii, dar economia mondială a intrat acum în colaps. Bancherii şi-au luat însă comisioanele grase din morişca financiară declanşată, lăsând acum greul pe umerii plătitorilor de im¬pozite. Despre un asemenea pericol avertiza cu 250 de ani în urmă Adam Smith, părintele teoriei economiei de piaţă. El vorbea atunci despre moralitate în economie.

Adam Smith (1723 - 1790) a fost un om politic şi economist scoţian. Este părintele economiei de piaţă, bazată exclusiv pe cerere şi ofertă, în care orice re¬stricţie sau intervenţie din partea statului sunt excluse. Totodată însă, Adam Smith a atras atenţia, în lucrarea "Teoria sentimentelor morale", că nu e suficient ca oamenii să se bucure singuri de pro¬pria bogăţie, ci trebuie să o in¬vestească spre binele tuturor. Adică un om bogat trebuie să fie corect faţă de societatea care l-a îmbogăţit, altfel se ajunge la convulsii economice şi sociale. În general, ideile lui Smith sunt material didactic în toate manualele de economie, mai puţin "Teoria sentimentelor morale". Faptul că nu s-a ţinut cont de această lu¬crare a dus la criza economică de astăzi.

Ce are de făcut România?

Pentru România este momentul investiţiilor masive în infrastructură, un potenţial extraordinar pentru ţara noastră. Acest lucru va revitaliza economia. Po¬pulaţia trebuie să renunţe la ritmul consumerist din ultimii ani, adică mai uşor cu shoppingul. Nu o să mai cheltuim pe datorii, ci o să ne întindem doar cât ne este plapuma.