Curtea Constituțională în Republica Moldova

. Locul şi rolul Curţii Constituţionale în sistemul organelor puterii de stat

Constituţia este legea fundamentală a statului constituită dintr-un ansamblu de norme juridice, învestite cu forţă juridică supremă, adoptate şi modificate conform unor proceduri juridice distincte şi care reglementează principiile organizării societăţii în stat, şi funcţionării puterilor politice.

Astfel se consideră că supremaţia constituţiei poate fi asigurată prin următoarele garanţii:

- supravegherea generală a aplicării constituţiei - se realizează în activitatea zilnică a autorităţilor publice, a persoanelor investite cu atribuţii publice în competenţa cărora întră aplicarea normelor constituţionale;

- îndatorirea fundamentală a cetăţeanului de a respecta constituţia - în constituţia Republicii Moldova îndatorirea fundamentală a cetăţenilor este de a respecta constituţia şi legile adoptate în conformitate cu ea;

- controlul constituţionalităţii legilor - este cea mai sigură garanţie a supremaţiei constituţiei şi este recunoscut drept o activitate organizată de verificare a constituţionalităţii legilor cu constituţia.

Necesitatea controlului de constituţionalitate este determinată de următorii factori: legislatorul este predispus greşelilor; însăşi constituţia are lacune; inexistenţa controlului constituţionalităţii legilor duce la instabilitatea juridică şi politică.

Controlul constituţionalităţii legilor poate fi definit ca un ansamblu de mijloace juridice destinate să asigure conformitatea regulilor de drept intern cu normele constituţionale.

Prin urmare, lipsa unui astfel de control, ar diminua rolul constituţiei ca lege fundamentală supremă, ar permite încălcarea prevederilor ei chiar de legislativ care adesea, în dependenţă de structura sa politică, încearcă de a-şi crea unele facilităţi.

Doctrina juridică reţine mai multe clasificări în privinţa formelor de control al constituţionalităţii. Astfel într-o primă opinie ar exista control politic şi control jurisdicţional. Într-o altă opinie ar exista următoarele forme de control: controlul exercitat prin opinia publică, controlul exercitat prin referendum, controlul exercitat printr-un organ politic, controlul exercitat de un organ jurisdicţional, controlul exercitat printr-un organ unic, special şi specializat. Din cele enunţate putem spune că în Republica Moldova este prezentă ca formă de bază în realizarea controlului constituţionalităţii legilor - controlul exercitat printr-un organ unic, special şi specializat

Instituţia controlului de constituţionalitate a apărut nu demult în Republica Moldova prin adoptarea la 29 iulie 1994 a Constituţiei Republicii Moldova, în textul căreia este inclus Titlul V- Curtea Constituţională, pentru ca mai târziu să fie adoptată Legea cu privire la Curtea Constituţională din 13 decembrie 1994, iar la 16 iulie 1995- Codul jurisdicţiei constituţionale. Dar efectuând o intervenţie istorică în trecutul politico- juridic al Basarabiei, se observă o tradiţie în ceea ce priveşte existeţa unor forme embrionare de control al concordanţei dintre prevederile legii supreme şi alte acte normative. Prima consacrare juridică în domeniul controlului constituţionalităţii o întâlnim în Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris din 1864, unde se arată că dispoziţiile constitutive ale noii organizări a României sunt puse sub ocrotirea Corpului ponderator (art. 12). Anterior, în art. 33 al Convenţiei de la Paris, s-a prevăzut în sarcina Comisiei Centrale de la Focşani paza noii constituţii.

Constituţia României din 1923 prevedea expres la art. 103 că „numai Curtea de Casaţie în secţiuni- unite are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrarii Constituţiunii” astfel conturându-se în stat unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Ulterior după anexarea Basarabiei la U.R.S.S. şi proclamarea R.S.S.M. Moldoveneşti funcţia de control de constituţionalitate revenise Sovietului Suprem şi Prezidiului Sovietului Suprem.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova se înscrie în „modelul european” de jurisdicţie constituţională. Făcând o sinteză a doctrinei europene cu privire la locul Curţii Constituţionale în raport cu celelalte autorităţi putem spune că, în modelul concentrat de control al constituţionalităţii legilor de tip european, Curtea Constituţională se situează în afara celor trei puteri constituite tradiţional (executivă, legislativă, judiciară). Această variantă este oferită de doctrina italiană, spaniolă, belgiană şi franceză, cât şi Curtea Constituţională a Republicii Moldova care nu face parte nici dintr-o putere, caci conform Constituţiei Republicii Moldova, aceasta este o autoritate independentă de oricare altă autoritate publică. Curtea se sprijină pe ideea conform căreia, pentru a putea controla activitatea unui organ cum este Parlamentul sau Guvernul, este absolut necesar ca cel ce controlează să se afle la un nivel superior organului controlat. Printre Caracterele particulare ale Curţii putem menţiona:

- Curtea Constituţională nu este o putere în stat şi nici nu deţine vreuna din funcţiile puterilor legislative, executive şi judecătoreşti;

- ca autoritate publică reglementată de Constitiţie într-un titlu distinct Curtea exercită rolul de garant al supremaţiei Constituţiei;

- ea este o autoritate publică ce sprijină buna funcţionare a puterilor publice în cadrul raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc;

- Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi legii sale organice;

- caracterul politic al Curţii Constituţionale rezultă, în primul rând, din faptul de desemnare al judecătorilor, deoarece în desemnarea lor sunt implicate autorităţile politice;

- caracterul jurisdicţional determină şi principiile de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale şi anume independenţa şi inamovibilitea judecătorilor, iar procedurile prin care se realizează atribuţiile Curţii au, în mare parte, trăsături procedurale judecătoreşti.