Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Istoria constituirii Comunitătii Europene

Ideea de unitate a Europei este considerată ca fiind foarte veche, ea găsindu-si originea, după unele opinii, încă în perioada Antichitătii, când cuceririle romane au fost considerate ca manifestări ale unei astfel de tendinte.

Încercările de refacere a granitelor fostului imperiu roman sunt considerate de asemenea manifestări ale aceleiasi idei, mentionându-se perioada lui Carol cel Mare care, chiar dacă nu au reusit ca realitate faptică, sunt apreciate ca având consecinte religioase, morale si intelectuale în spiritul ideii de unitate economică.

Perioada Evului mediu, caracterizată initial printr-o divizare politică din cauza incapacitătii succesorilor lui Carol cel Mare si agravată de conflictele religioase, economice si de altănatură, a fost urmată de alte încercări de refacere a unitătii europene, care au avut germenii în comunitatea de civilizatie europeană, chiar dacă acestea nu au dus în mod automat la uniformitate, ci, dimpotrivă, la o diversitate care se baza însă pe acelasi model de a gândi, simtii ti actiona.

Lupta care s-a dat în această perioadă între Papă si regi (împărati) a dus la divizarea unitătii Europei, manifestându-se si în apariTia a două doctrine: cea a unităTii pontificale si cea a unitătii imperiale, două conceptii care nu puteau fi conciliate. În aceste conditii,

apare o nouă realitate politică pe plan european care îsi impune încet, dar sigur, supremaTia în acest spatiu si care anuntă Europa modernă: puterea statelor suverane.

În perioada modernă, principiul care a guvernat epoca precedentă - cel al unităTii Europei - a fost înlocuit cu cel al divizării sale, nu numai din punct de vedere politic, dar si religios si economic. Divizarea politică, rezultată din constituirea statelor suverane, eliberate de supunerea lor unei autorităTi superioare si care intrau în relaTii cu alte state, a avut drept consecinTă trasarea unor graniTe care deveneau nu numai criterii de separare geografică.

În aceste conditii, papalitatea renuntă la pretentiile sale anterioare. Din punct de vedere religios, divizarea nu a fost atât de importantăca divizarea politică, dar a avut o influentă pe planul relatiilor inter-regionale. S-a manifestat, de asemenea, si o divizare economică, ce s-a alăturat celorlalte, amplificându-le efectele. Totodată, apar si unele tendinte nationaliste, care au contribuit si ele la agravarea procesului de divizare a Europei.

Perioada renascentistă este caracterizată, printre altele, printr-un mod rapid de răspândire si asimilare a ideilor novatoare pe întreg continentul european, dar, în acelasi timp, a avut ca rezultat si o diversificare a concepTiilor intelectuale si morale. Una dintre cele mai importante realizări ale epocii respective rămâne tipul de om

“umanist”, mostenitor al culturii antice si continuator al acesteia în noile condiTii istorice, politice, sociale si culturale. Caracteristic acestui tip de om este faptul că el nu aparTine unei singure Tări în mod deosebit, ci întregii Europe.

Integrarea europeană după cel de- al doilea război mondial

Perioada următoare celui de- al doilea război mondial a marcat trecerea de la proiecte la realizarea efectivă a ideii de uniune europeană. Dar până la realizarea efectivă a acesteia, a fost necesară parcurgerea unor etape preliminare. O primă etapă o constituie relansarea ideilor uniunii europene în contextul situaTiei postbelice. În acest sens, trebuie menTionată declaraTia lui Winston Churchill, din 19 decembrie 1946, la Universitatea din Zurich, care a reiterat ideea unităTii europene prin crearea unei Uniuni a Statelor Europene si organizarea unui congres în acest scop si care a condus la formarea unor miscări având acest obiectiv, ca de exemplu: Uniunea Europeană a Federalistilor, Miscarea Socialistă pentru Statele Unite Europene, Uniunea Parlamentată Europeană, Noile Echipe InternaTionale etc.

Cele două uniuni se constituiau în exemple tipice de grupuri de

promovare a ideii europene, inspirate dintr-o ideologie supranaTionalistă, fiind deci superioare ideilor naTionale sau partizane. Uniunea Europeană a Federalistilor a organizat între 27-31 august 1947 Congresul de la Montreux, care a reprezentat primul congres al federalistilor europeni , în timpul căruia acestia au adoptat proiectul Statelor Federale ale Europei si care a fost un preludiu al organizării Congresului de la Haga din anul următor.