Curtea de Justiție a Uniunii Europene

- Curtea de Justiție a Uniunii Europene - istoricul, organizarea și compunere

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), numită în trecut Curtea Europeană de Justiție (CEJ) își are sediul în Luxemburg și este organul juridic suprem al Uniunii Europene. Respectiv, indicăm în această ordine de idei că Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă termenul generic pentru sistemul instanțelor judecătorești europene, create și înzestrate cu competențe specifice în virtutea dispozițiilor tratatelor de bază și de modificare.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene (gardian al tratatelor) a fost înființată în baza Tratatului de la Paris (1951) cu misiunea de a asigura respectarea dreptului și aplicarea tratatelor, pe cînd este necesar de a fi menționată ideea, în conformitate cu care, înainte de aceasta, anume Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului întemeiază puterea judecătorească europeană. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene reprezintă autoritatea judecătorească a Uniunii Europene care asigură aplicarea și interpretarea uniformă a dreptului Uniunii Europene în strânsă colaborare cu instanțele naționale din statele membre.

Pentru aproximativ 50 de ani, a existat o singură curte în cadrul sistemului judecătoresc european. Reorganizarea instituțională a puterii judecătorești a fost determinată de sesizarea Consiliului venită din partea Curții la 29 septembrie 1987 cu propunerea de creare a Tribunalului de Primă Instanță. După consultarea Comisiei Europene și a Parlamentului European, a fost înființat, prin decizia Consiliului din 24 octombrie 1988, Tribunalul de Primă Instanță în scopul soluționării anumitor categorii de acțiuni. Propunerea de instituire a tribunalului a venit „ca urmare a rapoartelor și opțiunilor de reformă înaintate de organele judiciare”. Tratatul de la Nisa (2001) prevede distribuția competențelor între Curtea de Justiție și Tribunalul de Primă Instanță cu posibilitatea de creare a camerelor în vederea exercitării, în unele domenii specifice, a competențelor jurisdicționale, asociate noii structuri.

În cadrul sistemului judecătoresc european apare o nouă instanță, Tribunalul Funcției Publice. La 02 noiembrie 2004, prin Decizia 2004/752 a Consiliului Uniunii Europene a fost creat Tribunalul Funcției Publice pentru a examina litigiile dintre Uniunea Europeană și funcționarii săi publici. Astfel, o parte din cauzele încredințate Tribunalului de Primă Instanță trec în competența Tribunalului Funcției Publice. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este alcătuită din trei instanțe care își au sediul la Luxemburg:

- Curtea de Justiție;

- Tribunalul de Primă Instanță;

- Tribunalul Funcției Publice

Curtea de Justiție este compusă din 28 de judecători și 11 avocați generali. Judecătorii și avocații generali sunt desemnați de comun acord de guvernele statelor membre, după consultarea unui comitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile respective. Mandatul acestora este de șase ani și poate fi reînnoit. Aceștia sunt aleși din rândul personalităților care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea, în țările lor, a celor mai înalte funcții jurisdicționale sau a căror competență este recunoscută. Judecătorii Curții de Justiție îl desemnează din rândul lor pe președinte și pe vicepreședinte, pentru o perioadă de trei ani care poate fi reînnoită. Președintele conduce lucrările Curții de Justiție și prezidează ședințele și deliberările în cazul celor mai mari complete de judecată. Vicepreședintele îl asistă pe președinte în exercitarea funcțiilor sale și îl înlocuiește în caz de împiedicare.

Avocații generali asistă Curtea. Aceștia au rolul de a prezenta, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, opinie juridică numită „concluzii" în cauzele care le sunt repartizate. Grefierul este secretarul general al instituției, ale cărei servicii le conduce sub autoritatea președintelui Curții.

Curtea poate judeca în ședință plenară, în Marea Cameră (cincisprezece judecători) sau în camere de cinci sau de trei judecători. Curtea se întrunește în ședință plenară în cazurile speciale prevăzute de Statutul Curții (printre altele, atunci când trebuie să pronunțe destituirea Ombudsmanului sau să dispună din oficiu demiterea unui comisar european care nu a respectat obligațiile ce îi revin) și atunci când apreciază că o cauză prezintă o importanță excepțională. Curtea se întrunește în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituții care este parte într-un proces, precum și în cauzele deosebit de complexe sau de importante. Celelalte cauze sunt soluționate în camere de cinci sau de trei judecători. Președinții camerelor de cinci judecători sunt aleși pentru perioadă de trei ani, iar cei ai camerelor de trei judecători pentru perioadă de un an.