Curtea Europeană de Justiție

Dreptatea fără putere este neputincioasă, puterea fără dreptate este tiranică.

( Pascal)

Consideraţii preliminare

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul de JUSTIŢIE desemnează în primul rând totalitatea organelor de jurisdicţie dintr-un stat; ansamblul legilor şi al instanţelor judecătoreşti; sistemul de funcţionare a acestor instanţe; în acelaşi timp, justiţia reprezintă una dintre formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale şi în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.

Conceptul de justiţie este legat în mod inseparabil de cel de dreptate, unul dintre cele mai controversate subiecte ale dezbaterilor filosofice. Într-o primă “definiţie”, dreptatea, din punctul de vedere al lui Cephalos (definiţie ce reiese din cartea lui Platon, Republica), înseamnă “a da înapoi ceea ce ai primit de la cineva, fie ca uneori se cuvine, alteori nu”. Dreptatea mai poate fi înteleasă şi ca respectarea legilor şi regulilor dintr-un stat.

Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene şi cele de peste ocean au instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale.

Uniunea Europeană este o organizaţie a ţărilor europene dedicată creşterii integrării economice şi întăririi cooperării între state . Mai mult decât o confederaţie de state, mai puţin decât un stat federal, Uniunea Europeană este o construcţie nouă care nu intră în nici o categorie juridică tradiţională, fondată pe un sistem politic original, în continuă evoluţie de peste cincizeci de ani .

Uniunea Europeana a fost înfiinţată oficial la 1 noiembrie 1993. Aceasta este cea mai recentă organizaţie de cooperare europeană care a început cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului din 1951 ( Belgia, Germania, Franţa, Italia, Olanada şi Luxembourg), devenind Comunitatea Europeană în 1967. Membrii acestei organizaţii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia şi Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeană în Uniunea Europeană. In 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat şi ele, astfel numărul total de membrii a ajuns la 15 iar in 2004, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria li s-au alăturat. La 1 ianuarie 2007, România şi Bulgaria au devenit ţări membre cu drepturi depline. Alte trei ţări, Croaţia, Macedonia şi Turcia sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

Principalele instituţii ale Uniunii Europene, cunoscute ca instituţii centrale şi implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic şi Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discuţiilor şi inţiativelor comunitare. Alte instituţii cu rol important în funcţionarea UE sunt: Curtea Europeană de Justiţie (împreună cu Tribunalul Primei Instanţe), Curtea de Conturi şi Ombudsmanul European. Nu în ultimul rând, avem instituţia financiară reprezentată de Banca Europeană de Investiţii – care sprijină implementarea politicilor UE (alături de Fondurile Structurale şi de programele comunitare) – şi Banca Central Europeană – creată în scopul sprijinirii uniunii economice şi monetare.

1. Rolul Curţii Europene de Justiţie

În opinia lui Dacian Cosmin Dragoş , Curtea Europeană de Justiţie, cu sediul la Luxembourg, „are menirea de a garanta aplicarea, interpretarea şi respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene .” Judecătorii europeni nu pot fi influenţaţi în deciziile lor de apartenenţa la un stat membru, ci trebuie să urmărească interesul comunitar. Litigiile aduse în faţa Curţii sunt fie între instituţiile comunitare, fie între Comisia Europeană (în numele Uniunii Europene) şi celelalte state membre, fie între statele membre, fie, în fine, între persoane fizice sau juridice şi Uniunea Europeană. Aceste litigii sunt de natură administrativă sau civilă, Curtea neavând competenţe de instanţă penală , deşi poate controla şi modifica amenzile aplicate de Comisie sau poate interveni pentru a interpreta deciziile luate de Consiliul Europei referitoare la cooperarea polieţenească şi judiciară penală a statelor membre.