Curtea Internaționala de Justiție

Necesitatea instituirii unui organ de justiție internațional in formele unei instanțe propriu-zise s-a impus dupa primul razboi mondial. Ororile războiului și dorința de a preveni repetarea lor au fost determinante pentru acceptarea, de catre marea majoritate a statelor, a instituirii unei instanțe internaționale, in scopul menținerii pacii in lume prin mijloace juridice. Asa a luat fiinta Curtea Permanenta de Justiție, a carei activitate a adus o contributie importanta in dezvoltarea dreptului internațional .

În anul 1945 a fost creată Curtea Internațională de Justiție prin „Carta O.N.U.” iar la un an după înființarea acestei curți, a fost pusă în funcțiune aceasta instanță care reprezintă principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite. Sediul Curții Internaționale de Justiție este stabilit în Palatul Păcii de la Haga situat în Olanda.

Scopul principal al Curții Internaționale de Justiție constă în soluționarea soluționarea litigiilor apărute între statele membre, precum și de a da avizele legale cu privire la întrebările adresate de către organele autorizate în mod corespunzător agențiilor și a Adunării Generale a O.N.U.

Statutul Curții Internaționale de Justiție , respectat cu unele variații Statutul vechii Curti Permanente, iar jurisprudenta sa a continua in mod explicit jurisprudenta acesteia, hotărîrile fiind similare. Spre deosebire de Curtea Permanentă de Justiție , Curtea Internațională de Justiție a fost instituita ca organ principal al O.N.U. , statutul acestei instanțe facând parte integranta din Carta O.N.U., motiv pentru care statele membre ale O.N.U. au acces în mod automat la jurisdictie. Accesul este admis, in anumite conditii si statelor care nu sunt membre ale organizatiei, însă pentru a se putea institui o juristdicție o jurisdictie permanenta non-obligatorie este necesară atenția și interesul statelor suverane.

În scopul atragerii interesului statelor ce nu sunt membre ale organizației, s-a stabilt ca este necesară fixarea unei compoziții a curții diversificate și în consecință la alegerea celor 15 judecători cu mandate de 9 ani, s-a ținut cont de acesta concepție. În conformitate cu art. 9 din Statutul Curții Internaționale de Justiție, judecatorii aleși „trebuie sa asigure în ansamblu, reprezentarea marilor forme de civilizatie si principalele sisteme juridice ale lumii”.

În practica s-a extins cunoscuta regula a repartizarii geografice echitabile

care este utilizata pentru desemnarea membrilor organelor inter-guvernamentale ale O.N.U. Aceasta conditie de prima importanta, completeaza condițiile de la art.2 din Statutul C.I.J. , care impun ca persoanele sa se bucure de inalta reputatie morala și că persoanele să reunească condițiile care i-ar face eligibili, in sistemele de drept intern pe care le reprezinta, pentru cele mai inalte functii judiciare, sau ca persoanele sa fie jurisconsulți care poseda o competenta recunoscuta in material dreptului international.

Mandatele judecatorilor sunt de 9 ani, dar la constituirea Curții s-au atribuit cate cinci mandate de 3ani ,6ani și de 9 ani pentru a permite reinnoirea unei treimi dintre judecatori la intervale de trei ani. S-a considerat ca acest sistem conciliaza două scopuri deopotriva dezirabile cum ar fi reînnoirea Curtii si continuitatea jurisprudentei.