Curtea Penală Internațională

Una din preocuparile constante ale comunitatii internationale, a fost crearea si dezvoltarea unei justitii penale internationale, chiar daca o concretizare a acestor preocupari s-a realizat abia în urma celui de-al doilea razboi mondial. Chiar daca prin tratatul de la Versailles se prevedea crearea unui tribunal special pentru judecarea împaratului Germaniei, Wilhelm al II-lea, aceste dispozitii nu au fost puse în aplicare.

Cu toate acestea, indiferent de pozitia ocupata în ierarhia autoritatilor statului, ideea justitiei penale internationale si a raspunderii individuale pentru crimele de razboi a ramas, începand cu acest moment, una dintre preocuparile importante ale societatii internationale.

Nici încercarile, de sub egida Ligii Natiunilor, din perioada interbelica, de a realiza o codificare în acest domeniu nu s-au bucurat de succes. Abia în timpul atrocitatilor comise în timpul celui de-al doilea razboi mondial , ideea institutionalizarii justitiei penale internationale a devenit o prioritate.

Timp de mai bine de 50 de ani aceasta institutionalizare s-a realizat prin tribunale ad-hoc: Tribunalele Militare Internationale de la Nurnberg si Tokyo, Tribunalele Internationale pentru fosta Iugoslavie si pentru Ruanda.

Statutul Curtii Penale Internationale, rod al eforturilor Comisiei de Drept International înca din anul 1946, a fost adoptat la Roma, la 17 iulie 1998, si a cunoscut o lunga întrerupere între 1953 si 1990. Statutul a intrat în vigoare la 1 iulie 2002.

Competenta Curtii Penale Internationale este calificata ca fiind complementara jurisdictiilor

penale nationale, spre deosebire de Tribunalele pentru fosta Iugoslavie si Ruanda, a caror competenta era guvernata de principiul prioritatii.

Curtea se bucura de personalitate juridica internationala si are capacitatea necesara pentru

exercitarea functiilor si îndeplinirea scopurilor sale. Potrivit art.4 alin.2 al Statutului, Curtea îsi poate exercita functiile si prerogativele pe teritoriul oricarui stat parte si, prin acord special, pe teritoriul oricarui alt stat.

Curtea are sediul la Haga si se compune din: o camera preliminara, o camera de prima instanta si o camera de apel, un oficiu al Procuraturii si Grefa. Curtea are în componenta 18 judecatori, alesi dintre cei mai reputati specialisti în domeniu, avand cetatenia statelor-parti la Statut, dar nu mai mult de un reprezentant al unui stat. Judecatorii au un mandat de 9 ani si nu pot fi realesi.

Curtea este condusa de Presedinte.

Componenta Curtii Penale Internationale

Curtea Penala Internationala are în componenta sa urmatoarele organe:

a) Presedintia;

b) Sectia apelurilor, Sectia de prima instanta si Sectia preliminara;

c) Biroul procurorului;

d) Grefa.

Potrivit Statutului, judecatorii sunt alesi dintre persoanele care se bucura de o înalta consideratie morala, cunoscute pentru impartialitatea si integritatea lor si care trebuie sa îndeplineasca conditiile cerute în statele lor respective pentru exercitarea celor mai înalte functii judiciare. Deci, persoana care candideaza la un post la Curte trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa aiba competenta recunoscuta în domeniile dreptului penal si procedurii penale, precum si experienta necesara procesului penal, fie în calitate de judecator, de procuror ori avocat sau în orice alta calitate similara;

b) sa aiba competenta recunoscuta în domeniile pertinente ale dreptului international, ca dreptul international umanitar si drepturile omului, precum si o mare experienta într-o profesiune juridica ce prezinta interes pentru activitatea judiciara a Curtii;

c) sa aiba o excelenta cunoastere si o practica curenta a cel putin unei limbi de lucru a Curtii.

Judecatorii sunt alesi prin vot secret. Curtea nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat. În aceasta privinta, cel care poate fi considerat cetatean al mai multor state este considerat a fi cetatean al statului în care îsi exercita în mod obisnuit drepturile sale civile si politice.

Pentru alegerea judecatorilor, statele parti trebuie sa aiba în componenta Curtii:

1. reprezentarea principalelor sisteme juridice ale lumii;

2. o reprezentare geografica echitabila;

3. o reprezentare echitabila a barbatilor si a femeilor.

Judecatorii sunt alesi pentru un mandat de 9 ani si, potrivit art. 36, pct. 9, lit. b, la „prima alegere o treime din numarul judecatorilor alesi, desemnati prin tragere la sorti, sunt numiti pentru un mandat de 3 ani; o treime din numarul judecatorilor alesi, desemnati prin tragere la sorti, sunt numiti pentru un mandat de 6 ani; ceilalti judecatori sunt numiti pentru un mandat de 9 ani”.

Atat Presedintele, cat si primul si al doilea vicepresedinte sunt alesi cu majoritatea absoluta a

judecatorilor. Ei sunt alesi pentru 3 ani sau pana la expirarea mandatului lor de judecator, daca acesta se încheie înainte de 3 ani, fiind reeligibili o singura data.

Primul vicepresedinte înlocuieste presedintele atunci cand acesta nu se poate prezenta sau cand este recuzat. Al doilea vicepresedinte înlocuieste presedintele cand acesta si primul vicepresedinte nu se pot prezenta nici unul sau cand sunt recuzati.

Presedintia, care se ocupa cu buna administrare a Curtii, exceptand Biroului procurorului, dar si cu alte functii care îi sunt conferite conform Statutului.

Dupa alegerea judecatorilor, Curtea se organizeaza în sectii. Sectia apelurilor se compune din presedinte si alti 4 judecatori; Sectia de prima instanta si Sectia preliminara sunt compuse fiecare din cel putin 6 judecatori.

Biroul procurorului actioneaza independent ca organ distinct în cadrul Curtii. El trebuie sa primeasca comunicarile si orice informatie justificativa în forma cuvenita privind crimele ce tin de competenta Curtii, sa le examineze, sa conduca anchetele si sa sustina acuzarea în fata Curtii.

Membrii sai nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici o sursa exterioara. Biroul este condus de procuror, acesta avand autoritate deplina asupra gestiunii si administratiei Biroului, inclusiv personalului, instalatiilor si celorlalte resurse. Procurorul este sprijinit de unul sau mai multi procurori adjuncti, abilitati sa procedeze la orice acte pe care prezentul Statut le cere procurorului.

Procurorul si procurorii adjuncti sunt de nationalitati diferite, exercitandu-si functiile cu norma întreaga. Procurorul si procurorii adjuncti trebuie sa se bucure de o înalta consideratie morala si sa aiba o competenta solida si o mare experienta practica în materie de urmarire sau judecata

în procese penale. Ei trebuie sa aiba o excelenta cunoastere si o practica curenta în cel putin una dintre limbile de lucru ale Curtii.