Darea de mită

Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără cele mai importante valori sociale împotriva faptelor periculoase. După structura şi diviziunea Codului penal, dreptul penal se împarte în două părţi: Partea generală a dreptului penal şi Parte specială a dreptului penal.

Partea Specială a dreptului penal cuprinde norme de incriminare care stabilesc conţinutul concret al fiecărei infracţiuni şi sancţiunile corespunzătoare pentru acestea.

Darea de mită este infracţiunea care face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, aşezate în cap. I, t. VI, art. 255, C. pen., partea speciala, infracţiune zisă de corupţie , alături de luarea de mita, primirea de foloase necuvenite si traficul de influenţa.

Corupţia s-a interferat in activitatea unor funcţionari încă din Antichitate, iar în Principatele Române primele dispoziţii sancţionatorii îi încriminau pe judecători în Pravila lui Matei Basarab din anul 1632 şi în Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilante din 1780. Creşterea numeric a funcţionarilor în ţările Europei a determinat apariţia reglementărilor moderne, în special în perioada lui Napolean Bonaparte.

1. Noţiune.

Infracţiunea constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase ce nu i se cuvin, unui functionar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

2. Obiectul juridic special.

Infracţiunea de dare de mită are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarilor.

3. Obiectul material.

Infracţiunea de dare de mită este lipsită de regulă, de un obiect material însă, dacă acţiunea făptuitorului se referă la un anumit bun, infracţiunea are şi un astfel de obiect, constând în acel bun.

4. Subiectul.

Spre deosebire de luarea de mită, care nu poate fi savarsită decât de un funcţionar, darea de mită este o infracţiune cu subiect nedeterminat, putând fi savarsită de orice persoană. Infracţiunea poate fi savarsită de o singură persoană sau cu participaţie. În ceea ce priveste participaţia, aceasta este posibilă atât în forma coautoratului cât şi în forma instigării sau a complicităţii.

Prin cererea introdusa de recurentul C.V. pe rolul Curtii de apel Oradea, casată şi trimisă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurentul solicită în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de dare de mită ( la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 152-28.05.2007), în complicitate la dare de mită. Din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat că, la 15 august 2005, pe sensul de intrare în ţară, la punctul de trecere a frontierei Borş a intrat autocarul aparţinând firmei de transport T., condus de inculpatul C.V., autocar în care se aflau 43 de persoane venind din străinătate.