Decizia administrativă sub incidența descentralizării și autonomiei locale

Principiile care stau la baza administratiei publice

in unitatile administrativ teritoriale

Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest rol, statul isi imparte teritoriul si populatia aflata pe acesta in anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc.

In toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. In acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese.

Autonomia locala este anterioara statului, ea pastrandu-se ca realitate oscio-psihologica chiar si atunci cand puterea centrala a aplicat cele mai directe si brutale mijloace de “guvernare locala”. Ca realitate juridica, autonomia locala a variat si variaza dupa mai multi factori, intre care:

- traditia istorica;

- cadrul geografic;

- resursele economice;

- gradul de instructie civica sau politica;

- stadiul atins de reglementarile nationale si internationale.

In conformitate cu Constitutia României republicata „Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice”. Autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.

In acelasi timp, legea fundamentala considera Consiliul Judetean drept "autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean" (art. 122 alin.1).

In acest inceput de secol si de mileniu, cel putin in spatiul european, li se acorda o importanta mare problemelor autonomiei locale in ceea ce priveste mentinerea pacii sociale si a stabilitatii politice, pe de o parte, si prefigurarea viitoarei organizari politice, inclusiv intr-un cadru constitutional unic al viitoarelor state unite ale Europei, pe de alta parte. Aceasta importanta este cu atat mai mare daca ne referim la asocierea care se face tot mai mult intre autonomia locala si rezolvarea problemelor minoritatilor etnice, culturale si lingvistice.

Principiul descentralizarii serviciilor publice

Principiul descentralizarii serviciilor publice este un principiu esential al autonomiei locale si consta in organizarea, functionarea, con¬trolul si desfiin¬tarea serviciilor publice de catre autoritatile administratiei locale.

La ora actuala, ca regula, principiul descentralizarii sau ideea autonomiei locale comporta doua forme:

- descentralizarea teritoriala

- descentralizarea tehnica.Descentralizarea teritoriala presupune existenta unor interese comune ale locuitorilor dintr-o “fractiune demografica”, ce reprezinta o portiune din teritoriul unui stat, interese ce conduc la ‘afaceri” locale in cele mai diverse domenii de activitate, distincte de prblemele nationale. In alti termeni, descentralizarea teritoriala presupune existenta unor autoritati locale alese, care au competenta materiala generala.

Descentralizarea tehnica presupune existenta unor persoane morale de drept public care presteaza anumite servicii publice, detasate din masa servicilor prestate de autoritatile statale. Aceste persoane sunt denumite traditional stabilamente publice locale.