Declansarea, desfășurarea și încetarea grevei. răspunderea juridică pentru nerespectarea prevederilor legale privind greva

Constituţia României prevede în articolul 40, pentru salariaţi, dreptul la grevă, acesta fiind şi un principiu fundamental al dreptului muncii.

Greva este definită de articolul 251 alin. 1 din Codul Muncii ca fiind „încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi”. Potrivit art. 40 din Legea nr.168/ 1999, greva constituie o încetare voluntară şi colectivă a lucrului într-o unitate şi poate fi declarată pedurata desfaşurării conflictelor de interese, cu excepţiile prevăzute de lege. Greva constituie, la scară colectivă o aplicare a excepţiei neexecutării obligaţiilor contractuale.

În Pactul Internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale este proclamat, în art.8, dreptul sindical şi dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare ţară.

Carta socială europeană, revizuită, consideră dreptul la grevă un mijloc de asigurare a negocierii colective şi afirmă dreptul muncitorilor şi întreprinzătorilor la acţiuni colective în caz de conflicte de interese, inclusiv dreptul la grevă, sub rezerva obligaţiilor ce pot rezulta din convenţiile colective în vigoare.

Nicio convenţie sau recomandare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii nu se referă exclusiv şi nici expres la dreptul la grevă. Dar, în mod justificat, se poate susţine că negocierea colectivă reglementată prin Convenţia O.I.M. nr. 87 (1948) încorporează intrinsec şi logic dreptul la grevă. În ultimă instanţă, greva constituie, la scară colectivă, o aplicare a excepţiei neexecutării obligaţiilor contractuale- excepţie tipică în contractele de drept privat.

Conform art. 251 alin.2 din Codul Muncii, participarea salariaţilor la grevă este liberă.Potrivit legii, nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.Participarea la grevă sau la organizarea ei, cu respectarea condiţiilor legale, nu reprezintă o încalcare a obligaţiilor de serviciu ( art. 54 alin.1 din legea 168/1999).

Greva nu trebuie confundată cu conflictul de muncă (ea reprezintă numai o modalitatede presiune utilizată în cursul unui conflict). Noţiunea de grevă poate fi analizată atât în sens juridic cât şi în sens sociologic. Noţiunea de grevă în sens juridic, desemnează încetarea totală sau parţială a muncii de către salariaţi în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă şi de plată a muncii, de securitate socială. Noţiunea sociologică de grevă este mult mai largă decât cea juridică care se referă strict la persoanele aflate sub incidenţa legislaţiei muncii. În sens sociologic, greva reprezintă orice mişcare revendicativă prin care un grup profesional determinat încearcă prin încetarea lucrului, să impună anumite soluţii sau săînceteze anumite decizii pe care grupul le contestă.

Conform art. 41 din legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare aconflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege şi dacă momentul declanşăriia fost adus la cunoştinta conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte. Înainte dedeclanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.

DECLANŞAREA GREVEI

Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel puţin jumatate din numărul membrilor sindicatelor respective.

Pentru salariaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotarârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin unei pătrimi din numărulsalariaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii, compartimentului sau grupului de salariaţi încare s-a declanşat conflictul de interese.

Grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, după caz, de reprezentanţiisalariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia. Sindicatele reprezentative sau, după caz,reprezentanţii aleşi ai salariatilor îi reprezintă pe grevişti, pe toată durata grevei, în relaţiile cu unitatea, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazurile în care se solicită suspendarea sau încetarea grevei. Pe durata în care revendicările formulate de salariaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului aceştia nu pot declara greva.

Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional,economic şi social ale salariaţilor. Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

Articolul 63 din legea nr.168/1999 stabileşte că nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al unităţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţie, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul de Justiţie, precum şi cel din subordinea acestuia. Faţă de reglementarea anterioară, se remarcă o opţiune nouă: au dreptul la grevă şi funcţionarii publici (din aparatul Parlamentului, Guvernului, ministerelor, prefecturilor, primării). Conform acestei opţiuni se explică şi de ce anume, în cazul Ministerului Justiţiei, greva este interzisă numai pentru personalul militar.

De asemenea, este interzisă greva pentru personalul din transporturile aeriene, navale,terestre de orice fel din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia, pentru personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc, numai cu respectareanormelor stabilite prin convenţii internationale ratificate de statul român.

Pot declara grevă numai cu condiţia asigurării serviciilor esenţiale:

a)Salariaţii din unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radiouluişi televiziunii publice, din unităţile de transporturi pe căi ferate inclusiv pentru gardieniiferoviari, din unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şiaprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, apă şi caldură. Pentru aceste categorii deunităţi, greva este permisă numai dacă organizatorii asigură serviciile esenţiale, dar nu mai puţinde 1/3 din activitatea normală, cu satisfacerea necesităţilor minime de viaţă ale comunităţilor locale.