Definirea Valorilor și Intereselor Europene

Introducere

Vechea UE s-a născut, în primul rând, din nevoia de a fi ţinute sub control, în mod inteligent, tentaţiile revanşarde şi expansioniste ale Germaniei. Abia ulterior ea şi-a găsit vocaţia de a fi o Europă a valorilor, aptă a se opune expansionismului sovietic. Atunci, ademenit de Stalin cu oferta reunificării în schimbul rămânerii în afara sistemului occidental, Konrad Adenauer a dat preferinţă democraţiei (valorilor) faţă de refacerea Germaniei Mari. În acele condiţii de confruntare a Estului cu Vestul, participarea Marii Britanii (precum şi a oricărei alte ţări democrate) la construcţia UE a fost indispensabilă sau, cel puţin, extrem de utilă. În prezent, realizarea Europei Unite nu mai este impusă nici de nevoia de a controla Germania, nici de cea de a îndigui şi descuraja URSS, ci de raţiunile edificării unei ordini noi care să unească globalizarea cu multipolarismul. Aceasta este esenţial atât pentru pacea, prosperitatea şi securitatea lumii cât şi pentru pacea, prosperitatea şi securitatea Europei şi europenilor

Europa a definit valorile după care se ghidează în vederea formării unui stat federativ european: libertatea, toleranţa, egalitatea, solidaritatea şi diversitatea culturală, valori care sunt respectate de statele membre şi care se încearcă a fi impuse statelor care aspiră la integrarea în marea familie europeană. Prin urmare, din punctul de vedere al Europei, cei care se conduc după valorile europene sunt consideraţi buni, drepţi, căci prin comportamentul lor respectă valorile pe care se bazează civilizaţia europeană, se încadrează în norme, pe când cei care nu ţin seama de acestea sunt răi, au un comportment greşit. Norma morală şi comportamentală europeană rezidă în concepţia că drepturile omului se aplică fiecarei persone în parte, fără discriminări, de orice natură ar fi acestea. Principiul non discriminării este o regulă fundamentală a legii internaţionale, aceasta însemnând că drepturile omului se aplica indiferent de rasă, culoare, sex, limba, religie, apartenenţă politică, origine naţională sau socială, proprietate etc. Toleranţa, diversitatea culturală şi drepturile omului sunt concepte centrale în societăţile democratice. Este de la sine înţeles că va fi considerat greşit comportamentul oricarei persoane care încalcă aceste principii.

Dezbaterea asupra viitorului Europei s-a făcut cu ocazia aprofundării modelului politic constituţional european, a avut mai multe teme printre care şi „valorile şi integrarea europeană”. Niciodată până la acel moment nu se pusese cu atâta forţă, problema valorilor. dezbaterile Convenţiei au arătat că valorile au căpătat o importanţă necunoscută în trecut, ceea ce demonstra că era vorba de un proces constituţional, deoarece punând accent pe valori se vorbea de un proiect politic.

Conceptul de valoare

Definirea conceptului de valoare a stârnit mereu dificultăţi. Una dintre cauze o constituie sensurile diferite atribuite noţiunii de valoare în alte discipline. În, estetică sau filozofie, conceptul are o conotaţie normativă, valorile fiind criterii pe baza cărora se face distincţia între bine şi rău, între frumos şi urât . Conotaţia normativă se păstrează şi în cazul folosirii termenului „valoare” în limbajul cotidian. „Valoarea” trimite cu gândul la criterii care ajută să ne orientăm, la linii de demarcaţie între ceea ce este permis sau dezirabil din punct de vedere social şi ceea ce nu este.

Ştiinţele sociale, care se ocupă de studiul valorilor, nu au ajuns la stabilirea unui consens în ceea ce priveşte definirea acestora. Aşa cum arată van Deth şi Scarbrough, psihologia vede valoarea ca pe „o modalitate de orientare selectivă legată de preferinţele, motivele, nevoile şi atitudinile individuale” , în timp ce sociologia „leagă valoarea de norme, obiceiuri, ideologii” .Dezbaterea, cu privire la caracterul individual sau social al valorilor, rămâne în continuare deschisă între cele două ştiinţe.

Una dintre definiţiile, care se bucură de o largă acceptare în sfera sociologiei, îi aparţine lui Kluckhohn. Pentru acesta valoarea reprezintă „o concepţie, explicită sau implicită, distinctivă pentru un individ sau caracteristică pentru un grup, cu privire la ceea ce este dezirabil, care influenţează selecţia modurilor, mijloacelor şi scopurilor disponibile ale acţiunii” . . Adiacent noţiunii de valoare, autorul citat defineşte şi noţiunea de orientare valorică în termeni de „concepţie organizată şi generalizată, influenţând comportamentul, cu privire la natură, la locul omului în ea, la relaţiile omului cu ceilalţi şi cu privire la dezirabil şi indezirabil, aşa cum pot fi acestea legate de mediu şi de relaţiile inter-umane” .

La rândul lor, van Deth şi Scarbrough (1995), pornind de la definiţiile date de către McLaughlin şi Thomas şi Znaniecki, conceptualizează noţiunea de valoare prin trei propoziţii de bază: „valorile nu pot fi direct observate; valorile implică consideraţii morale; valorile sunt concepţii despre ceea ce este dezirabil” . Prima propoziţie enunţă un fapt care are consecinţe foarte importante asupra studierii valorilor, şi anume că valorile nu pot fi observate de sine stătătoare, deoarece sunt incluse în altceva – în comportament, decizii, atitudini. Astfel, autorii arată că valorile pot fi conceptualizate separat, dar nu pot fi „văzute” separat. Din acest motiv, măsurarea valorilor în cadrul cercetării sociale ridică o serie de probleme. În plus, Deth şi Scarbrough subliniază faptul că valorile nu constituie moduri de acţiune, ci principii care stau la baza acestora, orientându-le.

Milton Rokeach (1973) vorbeşte despre sistem de valori, propunând o teorie cu privire la valori şi la modul în care acestea se constituie într-un sistem. Autorul defineşte valoarea ca pe o „credinţă de durată că o anumită cale sau un scop al existenţei sunt de preferat, din punct de vedere social sau personal, faţă de o cale sau un scop opuse” . Valorile nu există disparat, ci sunt înglobate în cadrul unui sistem de valori, care reprezintă o organizare de durată a credinţelor cu privire la scopurile existenţei şi la modurile considerate dezirabile de atingere a acestora. În cadrul sistemului, fiecare valoare este orientată prioritar în funcţie de celelalte valori, astfel că la un anumit moment dat o anumită valoare poate să fie prioritară. Schimbarea valorilor presupune reordonarea priorităţilor în cadrul sistemului valoric individual. Astfel că, sistemul de valori este „suficient de stabil ca să reflecte personalitatea individului”, însă şi „suficient de instabil ca să permită rearanjări ale priorităţilor valorice, ca rezultat al schimbărilor survenite în cultură, societate, experienţă personală” .