Definiția criminalisticii

ABREVIERI

Art = articol;

Alin = alineat;

Dec = decizie;

Ed = editura;

Nr = numar;

Op.cit. = opera citata;

L. = lege;

P. = pagina;

Pct = punct;

Rev = revista.

CAPITOLUL I: Notiunea si obiectul criminalisticii

Evolutia vietii a demonstrat ca existenta unor factori negativi tulbura echilibrul si bunul mers al lucrurilor. Acesti factori negativi ii constituie faptele antisociale si infractiunile de omor. Prevenirea si mai ales descoperirea acestor fapte presupune actiunea pe baze stiintifice a organelor de ancheta, cunoasterea stiintifica a fenomenului infractional, studierea si analiza faptelor pentru combaterea criminalitatii. Toate acestea, inglobate intr-un intreg de sine statator, constituie o disciplina evoluata din punct de vedere stiintific, menita sa descopere autorul faptelor antisociale, disciplina ce poarta denumirea de criminalistica .

Criminalistica este ansamblul de tehnici puse in joc de justitie si de politie pentru a se permite aplicarea legilor, spunea Larousse in 1977.

Hans Gross, cel care este considerat intemeietorul criminalisticii in acceptiunea moderna, o priveste ca pe o stiinta in intelesul deplin al cuvantului, o stiinta de granita, definind-o ca „o stiinta a starilor de fapt in procesul penal”. Termenul de criminalistica a fost intrebuintat, pentru prima data, de catre Hans Gross, in anul 1883, in Manualul judecatorului de instructie.

Studiul criminalului si al crimei din punct de vedere fenomenologic constituie stiinta criminalisticii.

O alta dimensiune si calificare data criminalisticii prin definitia ei, o da renumitul Camil Suciu: Criminalistica, pornind de la datele furnizate de stiintele naturii, de la diferite tehnici derivate din acestea si de la experienta generalizata a organelor de urmarire penala, stabileste metodele cele mai perfectionate pentru descoperirea infractiunilor si identificarea autorilor.

In opinia profesorului Stancu, criminalistica este o stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar care insumeaza in ansamblul de cunostinte metodele si mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.

La momentul actual in literatura criminalisticii se discuta asupra tezei potrivit careia obiectul disciplinii date cuprinde legitatile procesului crearii, descoperirii si examinarii probelor (urmelor materiale si ideale) ale infractiunii. Cunoasterea legaturilor specifice ale procesului crearii si administrarii probelor al urmelor materiale ale infractiunii, cat si a celor la nivelul „reprezentarilor memoriale” ii revine criminalisticii si deci constituie elementul de baza al obiectului acesteia.

Pornind de la analiza opiniilor mentionate mai sus si tinand totodata cont de alte puncte de vedere, criminalistaca poate fi definita ca o stiinta despre legitatile procesului crearii si administrarii probelor infractiunii, care elaboreaza in baza cunoasterii acestor legitati, metode si mijloace de cercetare criminalistica necesare descoperirii si prevenirii faptelor penale.