Definiția și principiile dreptului civil

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Pentru studentul în drept, dreptul civil este, cel puțin la început, o simplă materie de studiu, la fel ca oricare alta. Pentru cercetătorul în domeniul dreptului, dreptul civil este o ramură a științelor juridice și, implicit, un obiect al activității sale de cercetare, al cărei primii rezultat este tocmai dezvăluirea înțelesurilor noțiunii de drept civil.

Astfel, într-o primă accepțiune, dreptul civil are înțelesul de drept subiectiv, adică înțelesul de putere conferită unei persoane de lege sau de un act juridic, putere în virtutea căreia acea persoană poate ea însăși să acționeze sau poate să pretindă altuia să acționeze într-un fel oarecare .

De exemplu, proprietarul unui bun este titularul unui drept subiectiv în temeiul căruia el are puterea să stăpânească bunul, să îl folosească ori să îl încredințeze altuia spre folosință, la fel cum are puterea să dispună de bun vânzându-l, donându-l, ori consumându-i substanța.

Tot astfel, acela ce vinde un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să primească prețul bunului vândut și, ca atare, poate să-i ceară cumpărătorului să-l achite; iar acela care a închiriat un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să-i ceară locatarului să plătească chiria .

Într-o a doua accepțiune dreptul civil desemnează una dintre ramurile sistemului nostru de drept, adică o grupare de norme și instituții juridice reunite laolaltă, în principal datorită obiectului lor comun de reglementare.

În această din urmă accepțiune dreptul civil apare ca o componentă a dreptului obiectiv, adică a unui ansamblu de norme de conduită a căror existență și aplicare nu este condiționată de cunoașterea sau perceperea lor subiectivă de către persoanele fizice sau juridice; iar în măsura în care este vorba de anumite norme juridice concrete, care există și se aplică la un moment dat, ramura dreptului civil este parte a dreptului pozitiv.

CAPITOLUL II.

DEFINIREA NOȚIUNII DE DREPT CIVIL CA RAMURĂ DE DREPT

SECȚIUNEA 2.1

NOȚIUNEA DE DREPT CIVIL

Definiția trebuie să exprime apartenența dreptului civil la sistemul juridic dat, caracterul său unitar, cât și sfera relațiilor sociale pe care le reglementează.

Elementele necesare pentru definirea noțiuni de drept civil au scopul de a face înțeles sensul acestei ramuri de drept, cu ajutorul cărora se dă expresie juridică relațiilor sociale, fiind astfel înlesnită dezvoltarea legăturilor dintre oameni.

Ele sunt cele esențiale și indispensabile pentru a înțelege conținutul său și pentru a putea fundamenta științific conceptul acestei ramuri de drept.

În doctrina juridică românească, dreptul civil a fost definit în mai multe feluri, a căror esență este evidențierea faptului că avem de-a face cu o ramură de drept autonomă, care se circumscrie obiectului reglementării juridice.

În epoca socialistă, definițiile au devenit mai nuanțate , dar încărcate cu unele elemente care evidențiau caracterul „socialist” al dreptului civil, însă existau și multe manuale universitare care evitau definirea acestei ramuri de drept, rezumându-se la circumscrierea obiectului reglementării juridice, adică la relațiile sociale pe care le reglementează dreptul civil. Un exemplu de definiție este următoarea:

“Acea ramură a dreptului civil unitar al Republicii socialiste România care reglementează raporturile patrimoniale, în care părțile se află pe poziții de egalitate juridică și raporturile personale nepatrimoniale, în care se manifestă individualitatea persoanei ” .

După ce mai mulți autori au definit dreptul civil ca ramură de drept distinctă în același spirit , într-o lucrare apărută în 1989 se arată că dreptul civil este “ acea ramură a dreptului unitar al Republicii Socialiste România, care reglementează unele raporturi patrimoniale în care părțile figurează ca subiecte egale în drepturi,

ca și unele raporturi personale nepatrimoniale legate de individualitatea persoanei, condiția juridică a persoanelor fizice și a altor subiecte colective de drept civil, în calitatea lor de participanți la raporturile juridice civile . ”