Definiția și trăsăturile dreptului administrativ

Este neindoielnic faptul ca dreptul administrativ a fost primul instrument stiintific de investigare si modelare a administratiei. Dreptul administrativ poate fi privit sub doua aspecte: in sens larg si in sens restrans.

In sens larg, dreptul administrativ constituie dreptul administratiei si cuprinde totalitatea normelor juridice care se afla in activitatea autoritatilor si institutiilor administratiei publice de stat sau locale.

In sens restrans, dreptul administrativ cuprinde numai normele juridice care difera de regulile dreptului privat(comun)aplicabile, in principiu, relatiilor intre particulari(dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii). In literatura noastra juridica, dreptul administrativ este definit din perspectiva restrictiva, si anume ca o ramura distincta a sistemului unitar al dreptului roman, care reglementeaza o grupare specifica de raporturi sociale si anume cele care formeaza obiectul activitatii administrative a autoritatilor statului si a colectivitatilor locale, iar procedura administrativa cuprinde ansamblul normelor juridice si modalitatile specifice privind elaborarea, emiterea/adoptarea, iesirea din vigoare, punerea in executare si controlul actelor administrative, precum si infaptuirea operatiunilor administrative de catre autoritati, institutii si servicii publice.

In literatura de specialitate s-au elaborat mai multe definitii cu privire la notiunea”drept administrativ”, in care se regasesc o serie de elemente commune:

- Dreptul administrativ trebuie sa contina intotdeauna norme cu privire la organizarea si functionarea administratiei publice centrale si locale;

- In raporturile de drept administrativ exista intotdeauna un subiect de drept public:statul, autoritatile administratiei publice, institutiile publice;

- Dreptul administrativ are intotdeauna ca forma de activitate actul administrativ.

Traditional, dreptul administrativ, ca ramura a dreptului public si ca disciplina stiintifica s-a limitat aproape in intregime la aspectul teoretic al ordinii legale administrative exclusive interne, fiind studiat ca un sistem si o sursa inchise de cunostinte. Dreptul administrativ a aparut din “samburele” izolarii sale la nivel national.

Potrivit prof. univ. dr. Al. Negoita , “Dreptul administrativ este ramura dreptului care cuprinde normele juridice ce reglementeaza relatiile sociale, care se formeaza in legatura cu organizarea si exercitarea competentei in sistemul administratiei publice, in regim de drept administrativ, in activitatea de organizare a executarii si de executare a legii”.

Studierea sistemului dreptului are o mare importanta teoretica si practica. Cunoasterea sistemului dreptului contribuie la perfectionarea aplicarii si interpretarii acestuia, evidentiindu-se legaturile si interdependentele dintre diferitele norme si institutii juridice. Acest sistem permite distinctia dintre ramurile de drept. Caracterul propriu si unitar, precum specificitatea relatiilor sociale dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate, impun reglementarea acestora de o categorie aparte de norme. Aceasta situatie se regaseste si in cazul dreptului administrativ , ramura ce cuprinde normele juridice fundamentale care reglementeaza administratia publica: organizarea sistemului autoritatilor administratiei publice, relatiile dintre aceste autoritati sau dintre dintre ele si alte organe ale statului, precum si modalitatile de exercitare a competentei cu care sunt inzestrate autoritatile administratiei publice.

Intre dreptul administrativ si celelalte ramuri de drept se instituie raporturi de interdependenta. Autorii dreptului sustin ca intre ramura dreptului public si cea a dreptului privat nu se poate trage o linie de demarcatie neta, in sensul ca fiecare dintre aceste subdiviziuni furnizeaza informatii pentru cealalta. Separarea celor doua tipuri de

drept este inca de la inceputurile dreptului si cum era si normal, romanii au fost primii în a defini cele doua tipuri de drept.