Delicvența Juvenilă

Demult este cunoscut şi chiar demonstrat faptul că Republica Moldova este una din cele mai criminogene ţări-membre CSI. Grupările banditeşti, comerţul de stupefiante, arme, muniţii şi fiinţe umane – într-o măsură mai mare sau mai mică - sunt fenomene prezente în toate oraşele republicii şi nu mai miră deja pe nimeni. În afara “formaţiunilor” criminale bine organizate şi închegate ale celor maturi, din an în an creşte numeric şi “calitativ” aripa tânără, adică contingentul minor al lumii interlope. Investigaţiile scot în prim-plan o realitate crudă: cel mai frecvent la răspunderea penală şi administrativă pentru comiterea unor fapte social-periculoase sau încălcarea ordinii publice sunt atraşi adolescenţi în vârstă de 16-18 ani. Conform statisticii, majoritatea covârşitoare a delicvenţilor juvenili provin din aşa-zisele familii social-vulnerabile, care mai sunt numite, în ultimul timp, şi criminogene, needucogene etc., etc. Cu alte cuvinte, fiecare instituţie implicată cât de cât în soluţionarea acestei probleme aplică termenul său faţă de o realitate pe care nimeni încă nu vrea să o recunoască – sărăcia ce a cuprins un foarte mare număr de familii din societatea noastră.

Acest fenomen sumbru a trezit interesul jurnaliştilor versaţi în acest subiect din Tiraspol, Bălţi, Soroca, Drochia ce vor încerca investigarea premiselor social-economice şi a rădăcinilor criminalităţii juvenile, activitatea şi acţiunile întreprinse de către organele puterii locale întru stoparea acestui fenomen, etc.

TIRASPOL. Pe parcursul anului 2005, “organele dinlăuntru” ale nerecunoscutei RMN au anchetat 752 de infracţiuni comise de persoane în vârstă de până la 18 ani. Numărul infracţiunilor săvârşite de minori în această zonă, în comparaţie cu anul 2004, au crescut cu 10, 5%. De către minori, pe parcursul anului 2005, au fost săvârşite 8000 contravenţii administrative, adică cu 16 % mai mult decât în anul 2004. Vis-a-vis de 600 infracţiuni înregistrate, săvârşite de către minori, a fost refuzată intentarea dosarelor penale din motiv că figuranţii nu aveau împlinită vârsta de la care survine răspunderea penală, adică 14 ani. La evidenţă profilactică în organele de miliţie ale RMN au fost înregistraţi 1 100 minori, din care 48 – pentru consum de substanţe narcotice, 103 – nefrecventarea şcolii, 296 – fără nici o ocupaţie.

BĂLŢI. Situaţia este mai gravă, chiar şi decât cea existentă în stânga Nistrului. Organele de poliţie nu întotdeauna reuşesc să depisteze şi să intervină, sau, cel puţin, să ţină la control fenomenul delicvenţei juvenile la etapele lui iniţiale, când infracţiunea poate fi încă preîntâmpinată. Dar nu în toate cazurile vina poate fi atribuită serviciilor respective ale poliţiei. Este defectuoasă, din păcate, şi legislaţia noastră. Spre exemplu, reţinerea unui infractor minor nu poate depăşi mai mult de 3 ore, după care el trebuie transmis părinţilor, care, de cele mai multe ori, nu reacţionează în nici un fel la fapta săvârşită de către cimotia lor, sau, în alte cazuri, chiar stimulează acţiunile criminale ale acesteia. O bună parte din infractorii minori conştient beneficiază de faptul că până la vârsta de 14 ani ei nu sunt subiecţi de drept penal, adică pot săvârşi orice crimă, uneori chiar gravă, fără ca să fie traşi la răspundere penală.

Structuri moştenite încă din timpurile sovietice, cum ar fi Comisiile pentru minori, Cluburile pentru minori, educatorii obşteşti etc., sunt ineficiente şi există formal, pe hârtie. În tot oraşul activează un singur (!) specialist în domeniul protecţiei drepturilor copiilor. Una din cele mai “umane” şi mai eficiente măsuri de profilaxie şi de luptă cu infracţiunile săvârşite de minori în municipiul Bălţi este lipsirea de drepturile părinteşti a maturilor în familiile cărora sunt “educaţi” tinerii infractori. Transmiterea acestora pe sama statului, adică în şcolile internat, nu schimbă cu nimic situaţia.

Statistica arată că în municipiul Bălţi mai mult de 50% din minorii infractori, la momentul săvârşirii infracţiunilor, se aflau în stare de ebrietate alcoolică. Din spusele lor, banii obţinuţi din furturi şi jafuri sunt cheltuiţi în întregime la procurarea ţigărilor, votcii şi berii. Paradoxal, dar conform asigurărilor date de către medicii narcologi din municipiu, în or. Bălţi nu se află la evidenţă nici un minor alcoolic.

În ultimul timp, poliţia din Bălţi se confruntă cu un aspect nou al problemei: delicvenţa juvenilă feminină. Furturile de buzunar, furturile şi chiar jafurile, uneori, furturile din apartamente, încep a fi monopolul fetiţelor de 10-14 ani. Un capitol nou, ce abia începe a fi valorificat de către acest contingent, este prostituţia juvenilă. Acest gen de activitate “ilicită” nu poate fi dovedit sau dovedit cu greu de către organele de poliţie, de aceea, câştigurile dobândite pe această cale devin tot mai populare printre “Afroditele” municipiului. Cea mai “gravă” pedeapsă, în astfel de cazuri, este amenda. O colonie pentru adolescente, similară celei din Lipcani, în Republica Moldova nu există, ceea ce pune delicventele minore într-o situaţie favorabilă şi mai puţin vulnerabilă, vis-a-vis de cea a minorilor infractori de gen masculin.

SOROCA. Evidenţiind cauzele şi premisele sociale ce duc la săvârşirea de către minori a infracţiunilor şi contravenţiilor administrative, l-t superior de poliţie Ana Cojocaru, şeful BMM al CRP Soroca, a evidenţiat numărul tot mai mare, din an în an, al minorilor ce se eschivează de la procesul de învăţământ, pauperizarea multor familii, ce nu pot crea condiţiile necesare de întreţinere şi educaţie adecvată a copiilor, plecarea peste hotare a părinţilor şi lăsarea copiilor pe sama buneilor neputincioşi - practic fără nici o supraveghere -, consumul abuziv de alcool etc.etc.