Delicvența juvenilă

Notiunea de delicventa juvenila

Conceptul de „delicventa juvenila“ cuprinde doua notiuni distincte, care trebuie precizate, si anume conceptul de „delicventa“ si cel „juvenil“. Desi ambii termeni au intrat in limbajul comun si par sa aiba semnificatii bine determinate si univoce, ei sunt folositi adesea cu intelesuri diferite, nu numai in vorbirea curenta, ci si in limbajul stiintific. Lipsa unei definitii unitare si unanim acceptate constituie o sursa de confuzii care pot distorsiona rezultatele investigatiilor criminogene.

Termenul de „delicventa juvenila“ nu este intalnit nici in legislatia penala din tara noastra, nici in dreptul pozitiv din alte tari. El este o creatie a doctrinei penale si teoriilor criminologice sau sociologice, in incercarile lor de a grupa o serie de infractiuni in functie de criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat, ca faptele penale prezinta o serie de particularitati determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere mintala a subiectului activ al infractiunii.

Conceptul de „delicventa juvenila“ este sinonim in anumite limbi cum sunt italiana, germana si franceza, cu notiunea de „criminalitate juvenila“ : criminalita giovanile, criminalité juvénile, jugendkriminalitat. Cu toate acestea, la origine, si anume in limba latina, aceste cuvinte aveau intelesuri diferite. Verbul „delinquere“ avea acceptia de „a gresi“, „a scapa din vedere“, „a lipsi“, in timp ce prin „crimen“ se intelegea „crima“ la care se asociau semnificatiile de „acuzare“, „imputare“, „pricina a unui rau“.

Prin delicventa se intelege o serie de fapte ilicite, indiferent daca au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de la scoala, abandonul scolar nemotivat de cauze obiective, precum si anumite fapte imorale care nu constituie infractiuni).

Inadaptarea comportamentala a unor elevi vizeaza, în principal, tulburarile de relationare a elevilor în cauza cu parintii, profesorii, colegii si încalcarea regulilor colectivitatii scolare sau extrascolare. Paleta acestor tulburari este larga, ea cuprinzînd atît modificari comportamentale mai putin grave sub raport juridic (penal), dar suparatoare, de tipul: minciuna, inconsecventa comportamentala, violente verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea de catre baieti a fetelor, refuzul de a saluta, diferite atitudini non-conformiste; cît si abaterile grave de la normele morale si legislatia penala, cum sunt: furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tîlharie, consumul curent de alcool sau droguri, prostitutie etc. Profesorii se confrunta de obicei cu tulburarile de conduita mai usoare, neinfractionale în sensul propriu al termenului; dar destul de raspîndite sunt, în ultimul timp, si abaterile severe de conduita, care cer mult timp si efort pentru a fi eradicate.

Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta, de obicei, din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. Cauzele individuale atrag atentia atît asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante), cît si asupra formarii nefavorabile, la un moment dat, a personalitatii tînarului sub influenta unor factori de mediu negativi, fapt ce duce la imprimarea în comportamentul sau a unor orientari antisociale.

Cauzele sociale vizeaza, de regula, influentele nocive ale situatiilor concrete de viata în care s-a aflat tînarul înainte de comiterea conduitei deviante. Conditiile favorizante cuprind, de fapt, acele împrejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Notiunea de cauzalitate nu poate fi redusa, asadar, în acest domeniu al deviantei comportamentale, la o singura cauza fundamentala, ci presupune un complex de conditii, de actiuni si motivatii particulare. Desigur, este greu de surprins ponderea acestor factori individuali, sociali si favorizanti în determinarea si dezvoltarea conduitei deviante. Tendintei unor specialisti de a pune un accent prea mare pe rolul factorilor sociali (sau externi) îi raspund altii, care atrag atentia asupra faptului ca factorii externi actioneaza întotdeauna prin intermediul conditiilor interne, neuro-psihice: "Orice fenomen psihic este determinat în ultima instanta de actiunea externa, dar orice actiune externa determina actul psihic (deci si actele deviante, n.n.) numai mijlocit, refractîndu-se prin însusirile, starile si activitatea psihica a persoanei care este supusa acestei actiuni" (Bogdan, T., 1973, p. 17). într-adevar, numai asa ne putem explica de ce dintre doua persoane aflate în aceleasi conditii de mediu defavorizam (sau psihotraumatizant) doar una se hotaraste sa recurga la conduite deviante (sau aberante). Cînd motivatiile individuale devin presante (de exemplu, dorinta excesiva a persoanei de a obtine diferite satisfactii prin bani, drog, sex etc.), "factorii ambientali de precipitare" pot inspira sau declansa actul deviant, oferind mijloacele prin care delincventa se perpetueaza.

O discutie pertinenta asupra cauzelor comportamentelor deviante la elevi pretinde, asadar, o considerare simultana a celor trei grupe de factori, mentionate mai sus: tendintele ereditare (conditiile interne predispozante) se realizeaza si se manifesta întotdeauna într-un mod diferit, în dependenta de antecedentele dezvoltarii individuale, de evenimentele copilariei si de mediul în care traieste copilul (sau tînarul în cauza). Fiecare caz de inadaptare scolara are, prin urmare, o "istorie" proprie, care impune o interpretare psiho-genetica, dinamica si functionala a inadaptarii scolare.

Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului

Influenta factorilor prenatali

Este greu de presupus ca poti intalni copii sau adolescenti care sa nu fi comis cel putin o fapta nedorita, fapta care vizeaza un comportament antisocial sau care se afla in imediata sa apropiere.

S-a demonstrat ca copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina delicventi. Asa de exemplu, Merry Morash si Lila Rucker au analizat rezultatele obtinute in urma a patru cercetari intreprinse in America si Anglia si au descoperit ca mamele tinere sunt asociate cu familii care se afla in contradictie cu legile, cu lipsa unui support al bunastarii si absenta biologica a tatilor. Aceste mame au tendinta de a folosi metode de educatie neadecvate si insuficiente, iar copiii lor, deseori, lipsesc perioade mari de timp de la scoala si comit fapte ce vizeaza incalcarea legii. De asemenea, se pare ca prezenta biologica a tatalui are, in general, un efect de protectie si diminueaza mult faptele copiilor.

S-au realizat mai multe studii din care a rezultat faptul ca femeile care s-au casatorit din adolescenta, sunt expuse dublu sa aiba copii, care, la 32 de ani pot deveni infractori, procentul pe care-l avanseaza fiind de 49% . Din aceleasi studii s-a dedus faptul ca, consumul de droguri, alcool si tigari pe timpul sarcinii vor avea o influenta negativa asupra dezvoltarii ulterioare a copilului. Asa de exemplu, mama care fumeaza in perioada celor 9 luni este supusa riscului de a da nastere la copii cu deficiente, performantele scolare ale acestora fiind mult diminuate. Totodata, consumul excesiv de alcool va conduce la nasterea unor copii care vor fi predispusi la hiperactivitate, cu inteligenta scazuta si cu o vorbire defectuoasa .

Mamele care au consumat droguri pe timpul sarcinii au dat nastere la copii prematuri, cu modificari ale circumferintei capului, fiind intr-un cuvant anormali pentru varsta lor.

Nasterea de copii sub greutatea normala, in conditiile puse in discutie, si caremai au si alte complicatii, perinatale, predispune mai tarziu la probleme de devianta comportamentala.