Delimitarea aplicării dreptului pe coordonatele timp spațiu și persoane

1. Conceptul de normă juridică

Norma juridică sau regula de drept reprezintă o prescripție juridică adresată conduitei umane. Este celula de bază a dreptului cu ajutorul căreia se stabilește modelul de comportament și conține pretențiile și exigențele societății față de conduita membrilor săi în cadrul relațiilor sociale. Cuvântul „norma” este echivalent cu acela de regulă întrucât majoritatea normelor conțin reguli de comportament, precum și unele sancțiuni pentru cei care contravin acestor reguli ca și anumite obligații ale participanților la raporturile sociale. Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere, fiind,deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate. Pe lângă regulile de conduită, normele juridice conțin și alte prevederi cu referire la unele definiții, principii de drept, explicarea unor termeni, organizarea unor instituții sau organe ale statului. În principiu, normele juridice conțin ceea ce trebuie să îndeplinească un anumit subiect de drept ori ceea ce el este îndreptățit să facă sau ceea ce i se recomandă ori este stimulat să îndeplinească.

Definim norma juridică drept o regulă de conduită cu caracter general și impersonal care exprimă voința de stat și a cărei respectare este obligatorie și garantată la nevoie de forța de constrângere a statului. Celelalte norme sociale (etice, morale, religioase) chiar dacă prescriu o conduită care este recomandată sau impusă membrilor societății , în cazul în care dispozițiile lor sunt încălcate, statul nu intervine prin forță de constrângere pentru a-i sancționa pe cei care le-au încălcat.

Conținutul normei juridice și conceptul său fac parte din ansamblul de noțiuni prin intermediul cărora realitatea juridică este aplicată. Norma juridică este elementul primar al sistemului de drept, prin care mesajul legiuitorului ajunge la destinatarii săi. Pentru a putea fi cât mai ușor de receptat acest mesaj, norma juridică trebuie să răspundă unor cerințe de organizare și de structură internă. Are o structură logico-juridică care arată în ce elemente componente este logic organizată structura prescripției normei, indiferent de modul de formulare sau de ramura de drept căreia îi aparține. Ea are și o structură tehnico-legislativă care se referă la forma exterioară de exprimare a conținutului său și la modul în care norma se încadrează în textele legislative.

Expresia „acțiune a normei” are în acest context înțelesul juridic de „a produce efecte de drept” sau acela de „a fi aplicabilă”.

În concepția lui J. Masguelin, „potrivit cu definiția cea mai generală și cea mai obiectivă, regula de drept este orice punct investit cu forță obligatorie și care are ca obiect de a crea drepturi și, corelativ, obligații, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa și destinatorii săi” .

Ioan Ceterchi definește norma juridică ca: „elementul constitutiv al dreptului este o regula de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie, prin forța coercitivă a statului” .

În viziunea lui Ion Dogaru, „norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului înfățișat de organul legislativ, regula al cărei scop este de a asigura ordinea socială și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrângere”.

Problema acțiunii, adică a aplicabilității lor concrete este legată de câteva condiții si anume: de determinarea momentului de la care începe să-și producă efectele acea normă; de determinarea duratei în timp a acestor efecte; de determinarea limitelor teritorial-administrative ,în care își produc efectele și, respectiv, determinarea categoriilor de persoane care intră sub incidența lor sau, după caz, sunt exceptate de la efectele acestora.

În raport cu aceste trei dimensiuni, norma juridică acționează în timp, spațiu și asupra persoanelor.