Descentralizarea Administrației Publice

Descentralizarea administraţiei publice

1.1.Definiţia

“Descentralizare administrativă este acel regim in care administraţia intereselor locale este dată in grija organelor alese pe plan local de către colectivităţile locale.”

“Descentralizarea in administraţie publică este un regim juridic opus centralizării,în care dezvoltarea problemelor locale nu se mai face de funcţionari numiţi de la centru,ci de catre cei aleşi de corpul electoral sau desemnaţi de aceştia.În acest regim juridic autoritaţile locale nu mai sunt subordonate celor central,iar actele lor(chiar neconforme cu legea)nu mai pot fi anulate de acestea din urma ,în cadrul sistemului administrativ,ci de către autoritaţi din afara acestuia,din sfera altei puteri -a puterii judecătoreşi ori in cadrul unui sistem jurisdicţional special constituit.”

“Descentralizarea reprezintă repunera completă a principiilor democraţiei la baza doctrinei filozofice si a structurilor statului, ceea ce considerăm ca este valabil si în cazul statului român,odata cu întrarea în vigoare a Constituţiei din 1991

În acest context, descentralizarea semnifică acea organizare administrativă care admite colectivităţilor umane(sau serviciilor publice )să se administrezele ele însele sub controlul statului,care le atribuie personalitate juridică ,le permite constituirea unor autorităţi proprii şi le dotează cu resursele necesare.

Privită sub acest aspect,descentralizarea este cel sistem potrivit căruia administrarea intereselor locale(comunale,orăşeneşti sau judeţene)se realizează de către autorităţi liber alese de către şi dintre cetăţenii colectivităţilor respective care au la dispoziţie, conform normele constituţionale,mijloace financiare proprii şi putere autonomă de decizie motive pentru care se consideră că acest sistem răspunde idee de libertate.”

“Descentralizarea este,la fel ca şi centralizarea ,o metodă de organizare şi conducere statală.Aceste două noţiuni nu se exclud una pe altă .Descentralizarea nu se opune centralizării politice a statului,nu are nimic comun cu raporturile existente între statul federal şi componentele federaţiei.Descentralizarea are la bază principiul potrivit căruia cei guvernaţi îşi cunosc mai bine interesele decât guvernul central şi pot gestiona cu mai multă eficientă resurse ce li se aloca în acest scop.”

1.2.Aspecte generale

Descentralizarea apare,astfel,ca un regim administrativ opus centralizării,care tinde să creeze centre de administraţiune publică,cu drept de auto-legiferare asupra materiilor ce interesează localitatea şi în care rezolvarea problemelor locale nu se face de către autorităţi (funcţionari) numite de la centru,ci prin organe pluripersonale alese de la corpul electoral din acea localitate .În acest regim juridic autorităţile locale nu mai sunt subordonate ierarhic celor centrale,ci au o anumită economie ,iar actele lor nu vor mai putea fi anulate de autorităţile centrale,în cadrul sistemului administrativ,ci de către alte autorităti din sfera altei puteri,autorităţi judecătoreşti sau în cadrul unui sistem jurisdicţionar special,constituit aşa cum este în Franţa sau statul îsi rezervă un drept de control asupra activităţii acestor autorităţi.

În această formă de organizare administrativă,statul poate conferi,unor autorităţi publice locale şi dreptul de a exercita competenţe în unele probleme legate de ordinea publică sau de stabilirea impozitelor ori a celor de învaţământ,sănătate sau altele.

Acest regim administrativ se fundamentează pe un patrimoniu propriu al unităţilor administrativ-teritoriale,distinct de cel al statului,care asigură mijloacele materiale si financiare necesare satisfacerii întereselor şi nevoilor locale.Descentralizare administrativă reprezintă recunoaşterea personalităţii juridice unitaţilor administrativ teritoriale şi a colectivităţilor locale respective precum si a existenţei autorităţilor locale alese care le reprezintă şi care nu fac parte din sistemul autorităţilor statale,dar supuse unor forme control stabilite de lege . Deci,alegerile constituie criteriul descentralizării care se fundamentează pe liberul exerciţiu al drepturilor si libertăţilor cetăţenilor la nivel local.Descentralizarea se asigură de către cetăţeni prin participarea lor la rezolvarea problemelor locale,prin alegerea reprezentaţilor lor care vor constitui autorităţile administrative publice locale,ceea ce susţine afirmaţia că descentralizarea este “democraţia aplicată la administraţie”Ea este cea mai amplă şi cea mai profundă ,exprimând o filosofie democratică şi liberală.

Descentralizarea constituie corolarul indispensabil al democraţiei, ea corespunde ,pentru organizarea administrativă,la ceea ce este democraţia reprezentativă pentru organizarea constituţionala. Descentralizarea administrativă apare drept consecinţă logică a regimului parlamentar care sta la temelia însăşi a statului democrat.Ea apare ca un proces politic ,caracteristic societătii democratice,în care ,între autorităţile centrale şi cele locale trebuie să se constituie relaţii de parteneriat,evitându-se contrapunerea si conflictul.