Descentralizarea administrativă

GENERALITATI

Descentralizarea administrativa cuprinde problematica locala constituita intr-un regim juridic prin care autoritatile locale, nemaifiind subordonate autoritatilor centrale, manifesta dreptul de exerciare a puterii publice.

Descentralizarea administrativa ca mod de organizare a administratiei publice intr-un stat, imbraca doua forme:

• descentralizarea teritoriala: teritoriul statului este impartit in circumscriptii administrative, in care functioneaza autoritati administrative locale care se bucura de o oarecare independenta fata de autoritatea centrala;

• descentralizarea pe servicii: nu se refera la o grupa de servicii de interes local, data in competenta autoritatilor locale, ci la un singur serviciu public, care este scos din competenta centrala sau locala, dandu-i-se o organizare autonoma;

Reglementarea acestor din urma serviciii publice, s-a realizat prin Legea nr. 15/1990 care a dat posibilitatea ca un serviicu public sa fie girat, fie de regiile autonome, fie de societatiile comerciale.

Principiul descentralizarii serviciilor publice presupune recunoasterea normativa a serviciilor publice autonome organizate sub forma regiilor autonome si societatilor comerciale, nu acelasi lucru putandu-se afirma despre serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati centrale ce sunt organizate la nivel administrativ teritorial. Acestea din urma nu au statut de autonomie ci ele sunt subordonate printr-o relatie ierarhica dubla:

• in plan local fata de prefect;

• in plan central fata de ministere sau alte autoritati centrale din structura

organizatorica din care fac parte;

Textele constitutionale referitoare la administratia publica locala, utilizeaza termenul descentralizarii ca avand o sfera larga de cuprindere, iar singurul element ce poate fi luat in consideratie in stabilirea sensului terminologiei utilizate este cel al caracterizarii serviciilor publice exterioare ale ministerelor ca fiind servicii, desconcentrate.

In acest context termenul de descentralizare are sensul de transfer de atributii din planul central in planul teritorial, indiferent de forma organizatorica.

Aceste servicii desconcentrate sunt cunoscute, in periada interbelica sub denumirea de servicii exteriare ale ministerelor.

Legea nr. 69/1991, modificata si completata prin Legea nr. 24/1996 si Ordonanta de Urgenta nr. 22/1997 confera primarului autoritatea de a conduce serviciile publice locale, inclusiv cele da stare civila,de utoritate tutelara si de supraveghere a realizarii masurilor de asistenta, ajutor social si protectia drepturilor copilului. In momentul de fata serviciile de autoritate tutelara si protectie a drepturilor copilului dar si cele de stare civila, sunt realizate de compartimente functinale compuse din personalul aparatului administrativ.

Legea nr. 326/2001 cu privire la serviciile publice de gospodarire comunala aduce unele noutati in ceea ce priveste regimul juridic al acestor servicii, aratand ca ele sunt realizate de operatori furnizori si/sau prestatori de servicii publice locale de gospadarie comunala specializate care pot fii: