Desființarea Căsătoriei

DESFIINTAREA CASATORIEI

1. Notiunea si natura juridica a casatoriei

1.1.Notiunea de casatorie

În dictionare si pentru majoritatea persoanelor mature, casatoria este uniunea legala, liber consimtita între un barbat si o femeie pentru întemeierea unei familii.

Acceptiunea data de Codul familiei notiunii de casatorie este diferita dupa cum legiuitorul se refera la actul juridic al casatoriei sau la starea juridica a sotilor în timpul casatoriei. Casatoria este, într-adevar, în primul rând, un act juridic pentru încheierea caruia este nevoie ca viitorii soti sa-si exprime consimtamântul valabil în conditiile stabilite de lege.

În articolele 3-18 din Codul familiei, reglementând încheierea casatoriei, legiuitorul foloseste notiunea de casatorie în acest sens, de act juridic care se încheie între soti.

Dupa încheierea casatoriei, sotii au un statut legal de persoane casatorite, în tot timpul cât dureaza aceasta. De fapt, starea de persoane casatorite este efectul pe care îl genereaza încheierea casatoriei ca act juridic. Codul familiei foloseste notiunea de casatorie în acest al doilea sens, anume de statut legal al sotilor, în art. 25-36, prin care se reglementeaza raporturile personale si patrimoniale dintre soti.

Notiunea de casatorie mai este folosita în stiinta juridica ca desemnând ansamblul normelor juridice ce vizeaza modul de încheiere a actului juridic al casatoriei, precum si starea legala de casatorie, fiind, asadar, o institutie juridica a dreptului familiei.

Prin casatorie se desemneaza si ceremonia care are loc atunci când se încheie actul juridic al casatoriei

Casatoria este, deci, uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, încheiata în concordanta cu dispozitiile legale, în scopul întemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii

2.2. Natura juridica a casatoriei

Oratorul francez Portalis afirma vorbind despre familie ca sotii, prin casatorie, formeaza o societate încheiata în scopul perpetuarii speciei umane, ducerii traiului si destinului lor în comun.

În perioada în care burghezia era în ascensiune, numerosi teoreticieni au fundamentat teoria contractuala a casatoriei.

Renumitul avocat si teoretician Matei Cantacuzino, teoretizând despre casatorie afirma ca aceasta, privita în sine, ca act relativ la starea persoanei si independent de raporturile matrimoniale dintre soti, constituie un contract, deoarece exista acordul de vointa dintre parti, contract care creeaza partilor obligatii si le da dreptul la actiuni.

Contractul, care este relativ, referitor la starea persoanelor, situatie care intereseaza societatea, organizarea ei sociala, prin care legatura privitoare la starea persoanelor se încheie, este un contract solemn, iar solemnitatea lui consta nu numai în acordul scris, ci si prin participarea unui agent al autoritatii, pentru a întari, prin prezenta lui, vointa partilor.

Actul casatoriei este un act juridic bilateral, pe care viitorii soti îl încheie în forma solemna, în fata autoritatii de stat, reprezentata de ofiterul starii civile, rol pe care îl îndeplineste primarul localitatii în care viitorii soti vor face declaratia de unire, de loctiitorul acestuia, sau de o persoana împuternicita de primar.

Vechiul Cod civil român cuprindea, în acest sens, precizari si institutii care, astazi, în actualul cod al familiei nu mai sunt prevazute. Înlaturarea vechilor norme de catre actualul cod are o explicatie motivata de lipsa proprietatii unor bunuri de mare valoare (depozite bancare, actiuni la diferite companii, proprietati latifundiare, fabrici, etc).

Bunurile pe care le avea, în proprietate, o familie în societatea de pâna la 1990 se puteau regla, în caz de divort, în conditiile legii. În prezent, se impune ca de lege ferenda, sa se reglementeze raporturile patrimoniale dintre soti, tinându-se seama de caracteristicile societatii burgheze care se dezvolta într-un ritm alert, astfel încât sa existe o adevarata echitate în cazul în care instanta hotaraste desfacerea casatoriei.

Asupra institutiei juridice a casatoriei si aceea a contractului s-au scris numeroase studii, din care rezulta ca desi actul juridic prin care se încheie casatoria nu poate fi considerat un contract,, totusi, între cele doua institutii juridice exista anumite asemanari, concretizate astfel :

- casatoria este un act juridic bilateral, asa cum poate fi, de cele mai multe ori, si contractul;

- încheierea casatoriei este libera, în înteles contractual orice persoana are libertatea de a se casatori sau nu; viitorii soti sunt egali, în înteles contractual , acestia consimt la casatorie în conditii de egalitate juridica si nu de subordonare a unuia fata de celalalt .

Între actul juridic al casatoriei si contractul civil exista numeroase si de esenta deosebiri, care fac astfel inacceptabila, sub actuala reglementare legala, teoria casatoriei ca si contract. Astfel:

1. În timp ce în cazul contractului continutul obligatiilor pe care partile si le asuma este

determinat prin vointa lor, în cazul actului juridic al casatoriei statutul de persoana casatorita este stabilit, în mod imperativ, de lege, iar cei care se casatoresc trebuie sa-l accepte;