Detenția și Consecințele Psihologice ale Privării de Libertate

DETENTIA SI CONSECINTELE PSIHOLOGICE

ALE PRIVARII DE LIBERTATE

Libertatea, conditia fundamentala a oricarei societati democratice, pentru Seneca, reprezinta lucrul cel mai de pret de pe lume. Libertatea este cea care pune ordine în haosul existentei noastre si se identifica cu autonomia. Autonomia presupune o viata planificata, o scara de valori prin care anumite idealuri sunt puse mai presus de altele (M. Greene, 1988). Nu putem vorbi de libertate fara a tine cont de notiunea care îi arata dimensiunea reala si anume, autoritatea. Asa cum pentru Protagoras din Abdera „omul este masura lucrurilor, a celor ce sunt, ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt” , pentru libertate masura este autoritatea. Libertatea si autoritatea sunt doua dimensiuni fundamentale ale experientei umane, iar opunerea lor este doar aparenta Libertatea presupune autoritate, la nivelul existentei sociale ele nu pot fi întelese complet decât prin prisma corelatiei. Autoritatea intervine în situatia în care un individ are de facut o alegere. Raportul de autoritate este un raport de dependenta între un agent superior si un agent subordonat, raport care, implica o relatie de supunere rationala si limitata, neidentificabila cu umilirea.

Libertatea individului depinde de capacitatea lui de a face distinctie între autoritate si pseudo-autoritate. Detentia este o limitare a libertatii persoanei. Atunci când limitarea de libertate reverbereaza la nivelul interioritatii umane, în psihicul individului se naste nevoia de a actiona pentru redobândirea libertatii pierdute, actiune ce J. Brehm a denumit-o „reactanta psihologica”. Dar, limitarea de libertate reprezinta, de fapt, consecinta aparitiei unor forme de devianta si delincventa la un individ sau grup social. Devianta, în sens restrâns, consta în „multitudinea comportamentelor ale caror caracteristici apar mai mult sau mai putin ofensatoare, reprobabile, condamnabile si care genereaza sau pot genera, dezaprobare ostilitate si diferite sanctiuni fata de autorii acestora” Notiunea de devianta poate capata întelesuri diferite în functie de interpretare. Astfel, din punct de vedere sociologic, devianta se refera la orice încalcare sau abatere de la normele scrise sau nescrise ale unei colectivitati care ameninta echilibrul sistemului si da nastere unei sanctiuni, din punct de vedere juridic, devianta se refera la încalcarea normelor juridice, iar din punct de vedere psohologic devianta este o abatere variabila a comportamentului de la normalitatea psihica. De oriunde am privi devianta este o anormalitate care indiferent ce aspect îmbraca va fi întotdeauna sanctionata.

ASPECTE PSIHOLOGICE

Nu putem vorbi despre detentie fara a tine cont de notiunea de sanctiune. Asa cum am amintit orice comportament deviant este întotdeuna sanctionat; de societate, de grup, de lege, de morala. Comportamentul deviant duce la producerea unui dezechilibru atât la nivelul psihicului individului dar, mai ales, la nivelul sistemului social din care face parte individul. Sanctiunile de drept penal sunt consecintele pe care legea penala le impune în cazul încalcarii preceptelor sale, masurile de constrângere pe care le atrage comiterea faptelor prevazute de legea penala si, totodata, instrumente de realizare si restabilire a ordinii de drept Sanctiunile penale sunt necesare pentru a exprima gravitatea abstracta a faptei interzise si intensitatea avertismentului pe care legea panala îl adreseaza destinatarilor sai. Dintre sanctiunile penale pedepsele privative de libertate sunt cele mai energice.

Pentru a evalua consecintele psihologice ale pedepsei privative de libertate trebuie sa avem în vedere un factor determinant, si anume, factorul „timp”. Timpul este un criteriu esential pentru sistematizarea vietii omenesti Atitudinea fata de timp este diferita la fiecare dintre participantii la actul de justitie. Astfel, pentru legiuitor, timpul nu reprezinta decât un grad al pericolului social abstract al faptei prevazute de legea penala; pentru judecator timpul reprezinta reflectarea pericolului social concret al faptei comise de individ iar, pentru detinut, timpul este perceput într-un mod cu totul diferit fata de ceilalti participanti la actul de justitie. Persoana aflata în detentie are constiinta faptului ca intra în închisoare împotriva vointei sale, cu un statut de subordonare pe termen lung si resimte pierderea libertatii cu atât mai dureros cu cât libertatea era mai bogata în perspective si alternative iar conditiile concrete din penitenciar sunt mai grele

Din punct de vedere psihologic, detentia determina modificarea caracteristicilor fiecarui element al personalitatii.