Detențiunea pe Viață

Dreptul penal ca ramura de drept

Dreptul penal este ramura de drept , ca sistem al normelor juridice penale care reglementeaza relatiile de aparare sociala.El se mai poate defini si ca aiatemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse,a faptelor periculoase pentru valorile sociale , în scolpul apararii acestor valori fie prin prevenirea infractiunilor , fie prin aplicarea pedepselor celor care le savârsesc .

Ca ramura de drept , dreptul penal nu reprezinta doar o suma de norme juridice , ci un ansamblu de norme juridice structurat în sistem , dupa criterii stiintifice în jurul unor norme cu caracter de principiu si pe institutii fundamentale ale dreptului penal-infractiunea, sanctiunile de drept penal si raspunderea penala.

Necesitatea dreptului penal nu poate fi pusa la îndoiala ; ea este determinata de necesitatea apararii valorilor sociale , existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii lui si de necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale.

Infractiunile si sanctiunile de drept penal

Conceptule de infractiune în stiinta dreptului penal este folosit sub mai multe acceptiuni .

Într-o acceptiune infractiunea este o fapta a omului prin care se înfrânge o norma imperativa , se aduce atingere ( se vatama ori se pericliteaza ) unei anumite valori sociale si pentru care cel ce a savârsit o astfel de fapta urmeaza sa suporte o pedeapsa.În aceasta accepttiune infractiunea îmbraca forme concrete de : tradare comisa de x , ucidere comisa de y , furt comis de y..

Fapta savârsita în realitatea sociala este infractiune numai în masura în care corespunde normei prevazute în legea penala , adica îndeplineste conditiile cerute de norma de incriminare pentru a fi socotita , ca atare ( infractiune ).

PEDEPSELE

Notiune

În cadrul sanctiunilor de drept penal un loc important ocupa pedeapsa care e singura sanctiune penala si este menita sa asigure restabilirea ordinii de drept încalcata prin savârsirea d infractiuni.

Pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare , prevazuta de lege , aplicata de instanta judecatoreasca infractorului în scopul prevenirii savârsirii de infractiuni .

Trasaturile pedepsei retinute în definitia de mai sus se regasesc si în definitia legela data acesteia prin dispozitia art.52 C.p , unde se arata ca: ,, Pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului . Scopul pedepsei este prevenirea savârsirii de noi infractiuni”.

Ca masura de constângere , pdeapsa implica deci o suferinta (aflictiune) , o privatiune sau o restângere de drepturi civice , o privatiune de bunuri , o privatiune de libertate , uneori în cazuri exceptionale chiar de viata în unele tari.

Caracteristici

a) Prin caracterul sau de constângere pedeapsa se diferentiaza de celelalte sanctiuni de drept penal

b) este un mijloc de reeducare (prin aplicarea pedepsei nu se urmareste doar repromarea infractorului ci si formarea la acesta a unei atitudini fata de valorile sociale)

c) este prevazuta de lege

d) se aplica numai de instantele judecatoresti

e) se aplica numai infractrului (persoanei care a savârsit infractiunea )

f) se aplica în scolpul prevenirii de noi infractiuni

Scopul si functiile pedepsei

A. Scopul pdespsei este consacrat în dispozitiile art.52 al.1 din Codul penal unde se arata ca “ Scopul pepdepselor este prevenirea savârsirii de noi infractiuni”

Prevenirea savârsirii de noi infractiuni se realizeaza atât pentru cel caruia i se aplica o peapsa care este menita sa asigure constrângerea si reeducarea infractorului( preventie speciala )