Diferențiere dintre infracțiunea de vătămare corporală și tentativă de omor

În doctrina penala infractiunile contra integritaii corporale au format obiect

de preocupare si se afla in atentia cercetarii stiintifice romanesti, dar retine atentia

si a autoritatilor legislative romanesti.

Este firesc ca infractiunile contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei polarizeaza atentia deopotriva a legiuitorului, a cercetarii stiintifice deoarece materia analizata formeaza un capitol de o importanta deosebita.

O problema foarte interesanta si dezbatuta, foarte des intalnita in practica, este delimitarea tentativei de omor de vatamare corporala prin care se pune in primejdie viata persoanei, acestea diferentiindu-se doar prin latura lor subiectiva. De aceea in ceea ce urmeaza am prezentat atat cele doua infractiuni si elementele acestora, cat si diferite opinii din doctrina si practica judiciara, care incearca sa stabilieasca diferentierea cat mai clara a celor doua infractiuni supuse analizei.

Astfel:

Vătămarea corporală este reglementata de Noul Cod penal la CAPITOLUL II in cadrul Infracţiunilor contra integrităţii corporale sau sănătăţii, Art. 194:

(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,

se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte.

Omorul este reglementat de Noul Cod penal la CAPITOLUL I Infracţiuni contra vieţii Art. 188:

(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Tentativa fiind definita la randul sau la Art. 32 Noul Cod penal ca:

(1)Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.

Pentru o mai buna intelegere a infractiunilor ante mentionate voi prezenta o analiza succinta a celor doua infractiuni, din punct de vedere al elementelor constitutive ale acestora.

I. Conditii preexistente:

1. Obiectul infractiunii:

a) Obiect juridic special, in cazul infractiunii de vatamare corporala il constituie ansamblul relatiilor sociale referitoare la ocrotirea integritatii corporale, sau sanatatii fiecarei persoane impotriva faptelor care aduc atingere acestora, iar in cazul infractiunii de omor este protejat cu prioritate dreptul la viata al oricarei persoane fizice.

b) Obiectul material, in cazul infractiunii de vatamare corporala este reprezentat de corpul persoanei, privit in integritatea sa psiho-fizica, pe cand in cazul infractiunii de omor obiectul material il constituie corpul in viata al victimei infractiunii.

2. Subiectii infractiunii:

a) Subiect activ, in cazul ambelor infractiuni supuse analizei, este orice persoana fizica care indeplineste conditiile de raspundere penala. In cazul raspunderii penale al persoanelor juridice, fapta antisociala in materialitatea sa este savarsita de fapt tot de catre persoana fizica care actioneaza in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice. Actionand in acest fel persoana fizica face posibila atragerea raspunderii penale a persoanei juridice, distincta de raspunderea penala a persoanei fizice. Aceasta raspundere a persoanei juridice este insa un subiect controversat, ramanand la latitudinea instantelor de judecata sa stabileasca pentru care dintre infractiuni si in ce calitate va raspunde persoana juridica.

b) Subiectul pasiv in cazul ambelor infractiuni poate fi orice persoana fizica in viata asupra careia s-a exercitat activitatea infractionala.