Dimensiunea Sociala si Istorica a Dreptului

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Dimensiunea Sociala si Istorica a Dreptului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mandru Andrei

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

1. Dimensiunea socială a dreptului

Alături de dimensiunea istorică, dimensiunea socială a dreptului implică o analiză specială. Această analiză se referă la locul dreptului şi a realităţii juridice în societate, precum şi legăturile acestora cu celelalte componente ale societăţii.

Spunem că dreptul este un produs al societăţii. Normele juridice intervin în organizarea şi desfăşurarea tuturor proceselor din societate, de la cele mai simple la cele mai complexe. Dreptul, prin toate ramurile sale, este interesat de fiecare act al vieţii noastre cotidiene.

Libertatea noastră, a oamenilor, este deplină numai dacă nu afectează libertatea semenilor noştri.

Dreptul este instrumentul în substanţa căruia se întâlnesc în corelaţie necesară drepturi şi îndatoriri ale oamenilor. Raporturile simple şi complexe, care se stabilesc şi se derulează fie asigurată.

Dreptul intervine, este prezent, în situaţii care, la o simplă privire, ni se par banale. De exemplu, intrând într-o librărie şi cumpărând o carte ,' cetăţeanul cumpărător se află într-o situaţie juridică. Intre el şi vânzător intervine un contract de vânzare-cumpărare a unui obiect (carte), un contract care presupune drepturi şi obligaţii reciproce între cele două părţi ale contractului.

Dreptul este un produs complex al societăţii; normele sale intervin în procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartiţiei şi schimbului de produse şi activităţi.

Munca cere o rigoare acceptată. Libertatea omului este deplină numai în măsura în care nu stîngeneşte libertatea celorlalţi. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realităţi decît în cadrul unei interacţiuni, bazate pe coexistenţa libertăţilor şi nu pe afirmarea brutală şi păgubitoare pentru semeni a unor drepturi şi interese personale.

Superioritatea reflectării în drept a corelaţiei necesare între drepturi şi îndatoriri precum şi nobleţea actului de justiţie (ca o activitate independentă într-o societate democratică) alcătuiesc coordonatele care marchează decisiv dimensiunea socială a dreptului .

"Legile sînt matca şi mama noastră" - afirmă D. Cantemir subliniind prin aceasta poziţia dreptului în societatea civilizată, ca nucleu al ordinii sociale şi condiţie a bunei derulări a raporturilor umane.

Abordarea dimensiunilor sociale ale dreptului implică analiza locului dreptului şi a realităţii juridice în societate, sistemul legăturilor sale cu celelalte elemente (realităţi) ale societăţii. în general, ştiinţele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv (capabil să parcurgă stări directe) şi înzestrat cu capacitatea autoreproducerii lărgite şi optimizate. Aceste ştiinţe (sociologia, politologiea, economia politică) cercetează diversele componente ale societăţii, pun în lumină structura şi legalitatea structurală a vieţii sociale, rolul elementelor societăţii şi influenţele complexe între aceste părţi (economice, politice, juridice, culturale etc.).

Realitatea juridică (juridicul) este o dimensiune inalienabilă a realităţii sociale în condiţii istorice determinate. Existenţa ei nu poate fi desprinsă de existenţa celorlalte părţi ale unei societăţi, suportînd influenţa acestora şi exercitînd la rîndu-i influenţă asupra lor.

Realitatea juridică sau juridicul este uneori denumită şi sistem juridic sau suprastructură juridică. Realitatea juridică (juridicul) are un conţinut bogat în care este cuprins dreptul ca fenomen normativ (dreptul pozitiv), dar care nu se reduce numai la el.

Astfel, componentele juridicului sînt:

a) conştiinţa juridică;

b) dreptul;

c) relaţiile juridice;

d) ordinea de drept, ş,a.

Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de conştiinţă, în sensul că nevoile schimbătoare ale societăţii care-şi reclamă reflectare într-un sistem de norme nu se transpun imediat în limbajul şi în conţinutul dreptului, ele trec prin conştiinţa legiuitorului (sau a poporului, dacă e vorba de obicei), urmînd un proces de evaluare, valorizare şi valorificare finală prin normele de drept.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dimensiunea Sociala si Istorica a Dreptului.doc