Diplomație

Introducere

Stabilirea și dezvoltarea unor relații oficiale între state presupune desfășurarea de activități speciale din partea anumitor organe ale lor, activități ce poartă denumirea de diplomație și relații consulare. Aceste relații sunt tot atât de vechi ca și relațiile internaționale. Și sunt organic legate de politica externă a statelor.

Organizarea și desfășurarea activității diplomatice și consulare, au trebuit să fie, în decursul timpului, reglementate. Unele dintre aceste reguli au rămas în stadiul de uzanțe, aplicarea lor făcându-se pe baza curtuaziei internaționale, o altă parte însă au căpătat caracter de norme juridice. Acest ansamblu de reguli care s-au format și se aplică cu privire la desfășurarea activității diplomatice și consulare, constitui acele ramuri ale dreptului internațional care se numesc drept diplomatic și drept consular.

Riguros vorbind, dreptul diplomatic și consular reprezintă ansamblul de reguli care sunt aplicabile relațiilor diplomatice și consulare, ceea ce înseamnă că avem în vedere numai relațiile dintre state, deci, ceea ce numim diplomație bilaterală. Dreptul dreptul diplomatic și consular sunt cele mai importante mijloace de realizare a politicii externe.

Dreptul diplomatic și consular, sunt ramuri ale dreptului internațional, ce cuprind normele care reglementează relațiile externe ale statelor sau, și mai exact, raporturile juridice dintre subiecții dreptului internațional. De aici, rezultă că dreptul diplomatic și consular ocupă un rol central în cadrul dreptului internațional, acestea jucând un rol instrumental, în sensul că ele ajută la atingerea obiectivelor de politică externă și oferă modalitățile de stabilire și de ducere a relațiilor dintre state și într-un fel, contribuie direct și efectiv la asigurarea aplicării celorlalte norme ale dreptului internațional.

1. Personalul, clasele și posturile diplomatice și consulare

Personalul misiunii diplomatice este numit de statul acreditant, care fixează şi numărul de persoane.

Convenţia de la Viena din 1961, prevede însă că în lipsa unui acord între cele două state, statul acreditar poate cere ca numărul personalului unei misiuni să se menţină în limitele a ceea ce e considerat rezonabil şi normal, ţinând cont de nevoile misiunii şi de condiţiile existente în acest stat, în condiţii nediscriminatorii.

Au calitatea de membri ai misiunilor diplomatice, şeful misiunii şi membrii personalului misiunii.

Şeful misiunii diplomatice este persoana însărcinată de statul acreditant să acţioneze în această calitate, respectiv să conducă misiunea diplomatică, fiind superior ierarhic întregului personal al misiunii. Acesta, poate avea calitatea de ambasador, înalt comisar, înalt reprezentant, ministru sau trimis, nunţiu, pronunţiu, internunţiu, însărcinat cu afaceri en pied sau ad interim.

În funcţie de caracterul misiunii lor, şefii misiunilor diplomatice pot fi:

a) titulari (când conduc misiunea cu titlu prorpiu, pe o perioadă nedeterminată) şi

b) interimari – ad interim (când conduc misiunea cu titlu temporar).

Potrivit rangurilor şi etichetei, şefii misiunilor diplomatice sunt grupaţi în trei clase:

a) Clasa I – ambasadori şi nunţi acreditaţi pe lângă şefii de stat şi alţi şefi de misiune cu rang echivalent (pronunţiu, înalţi comisari, înalţi reprezentanţi);

b) Clasa a II-a – trimişii, miniştri, internunţii acreditati pe lângă şefii de stat;

c) Clasa a III-a – însărcinaţi cu afaceri acreditaţi pe lângă Ministerele Afacerilor Externe.

Între aceste clase ale şefilor de misiune diplomatică nu se face nici o diferenţiere în afară de precădere şi de etichetă.

Membrii personalului misiunii sunt persoanele aflate în raporturi de muncă cu misiunea diplomatică, organizate ierarhic şi conduse de şeful misiunii, grupate în trei categorii:

a) personalul diplomatic,

b) personalul administrativ şi tehnic ,

c) personalul de serviciu.

În cadrul misiunii diplomatice există şi alte categorii de persoane care nu au calitatea de membri ai personalului misiunii, respectiv membrii de familie ai personalului misiunii şi persoanele angajate în serviciul privat al personalului diplomatic.

Adtfel, personalul diplomatic este alcătuit din membrii personalului misiunii care au calitatea de diplomaţi. Aceştia ca şi şeful misiunii diplomatice, sunt desemnaţi şi prin expresia agenţi diplomatici şi pot fi :

a) ministrul sau ministrul consilier,

b) consilierul,

c) prim-secretarul,

d) secretarul II,

e) secretarul III şi

f) diferiţi ataşaţi (militari, navali şi ai aerului, comerciali, de presă, culturali, financiari, sau cu probleme de emigraţie, etc. ).

Personalul administrativ şi tehnic aparţine personalului nediplomatic al misiunii şi este alcătuit din membrii misiunii angajaţi în serviciul tehnic şi administrativ al misiunii, ca agenţi de execuţie: secretari, arhivari, interpreţi, contabili, stenodactilografi, cifrori, etc. Ei se bucură de unele imunităţi şi privilegii speciale.

Personalul de serviciu aparţine personalului nediplomatic al misiunii şi este alcătuit din persoane angajate în serviciul casnic al misiunii: şoferi, bucătari, menajere, grădinari etc.

Membrii de familie ai membrilor misiunii diplomatice nu aparţin personalului misiunii, dar au un statut similar cu cel al agenţilor diplomatici, respectiv angajaţilor în serviciul administrativ, tehnic sau casnic al misiunii.

Persoanele angajate în serviciul particular sunt persoane folosite în serviciul casnic al unui membru al misiunii diplomatice care nu sunt angajaţi de statul acreditant. În consecinţă ele nu aparţin personalului misiunii.

Astfel, totalitatea agenţilor diplomatici şi membrilor familiilor lor, alcătuiesc, în sens larg, Corpul diplomatic. În sens restrâns, din Corpul diplomatic fac parte numai şefii misiunilor diplomatice. Corpul diplomatic este reprezentat de Decanul său, cel mai vechi diplomat acreditat în statul de reşedinţă dintre şefii misiunilor diplomatice, având şi clasa cea mai înaltă dintre aceştia.

În ţările catolice, Decan este considerat nunţiul papal. Decanul reprezintă şi conduce Corpul diplomatic la diferite manifestări oficiale, arbitrează, atunci când este solicitat, diferitele neînţelegeri ivite între membrii Corpului diplomatic, informează pe reprezentanţii diplomatici nou sosiţi despre legile şi obiceiurile diplomatice ale ţării de reşedinţă, etc.

Într-un post diplomatic poate fi angajată doar persoana care întrunește următoarele condiții:

1. Deține exclusiv cetățenia Republicii Moldova;

2. Se bucură de toate drepturile politice și civile înscrise în Constituția Republicii Moldova;

3. Deține diplomă de studii universitare (licență);

4. Cunoaște limba de stat și o limbă de comunicare internațională;

5. Dispune de aptitudinile fizice pe care le reclamă activitatea în domeniul relațiilor externe;

6. Nu are antecedente penale rezultate din infracțiuni intenționate.

Referitor la ambasadorii extraordinari și prenipotențiali, reprezentanții permanenți și trimiși – șefi ai misiunilor diplomatice -, aceștia sunt numiți și rechemați din post de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului. Propunerile referitoare la numirea sau rechemarea din aceste posturi sunt înaintate Guvernului de către ministrul afacerilor externe, cu consultarea Parlamentului.

Consulul general este desemnat și rechemat de către Guvern la propunerea ministrului afacerilor externe. Șefii celorlalte oficii consulare sînt numiți și rechemați din funcție de către ministrul afacerilor externe.