Discursul ca obiect al retoricii

Retorica este arta oratorului de a convinge auditorul cu privire la justetea ideilor sale.Ea este, in acelasi timp, stiinta ce cuprinde totalitatea conceptelor, princiipiilor si ideilor folosite pentru convingerea auditorului, dar este si tehnica ce cuprinde ansamblul metodelor sau procedeelor pe care le utilizeaza un orator pentru un discurs persuasiv.

Discursul, ca ansamblu organizat de idei asupra unui subiect dat, reprezinta obiectul retoricii, esenta sa. De aceea, el trebuie studiat, cercetat, aflata metodologia elaborarii si sustinerea lui.

Mai jos sunt am detaliat cateva din recomandarile pentru sustinerea unui discurs convingator (persuasiv).

1) Pregatirea continutului comunicarii si orientarea in teren.

Documentarea, scrierea si fixarea continutului unui discurs sunt aspecte esentiale care contribuie la persuasiune.Pentru o fixare optima a continutului discursului in mintea vorbitorului este recomandabila tehnoredactarea acestuia.Ideile si gandurile pot fi transmise si receptate cu usurinta daca sunt pregatite si analizate temeinic inainte de comunicarea lor, astfel incat abordarea sa acopere toate aspectele temei sau subiectului.Orientarea in teren a vorbitorului, in functie de specificul interlocutorilor, de timpul avut la dispozitie, de specificul temei expuse si de contextual special ori general, este o alta exigenta pe care cei care doresc sa transmita un mesaj convingator este util sa fie respectata.

2) Introducerea potrivita pentru captarea atentiei auditorului(captatio benevolentiae)

In comunicare, la fel ca in majoritatea tipurilor de relationare umana, introducerea are o anumita insemnatate, deoarece, daca este una potrivita, poate capta si intensifica atentia destinatarilor discursului (captatio benevolantiae). Nu intamplator se spune “Prima impresie conteaza mult”.

In functie de datele si imprejurarile dezbaterii ori manifestarii respective, introducerea este recomandabil sa fie bogata (densa) succinta sau chiar abrupta (exordium ad abruptum), tinand seama , in mod deosebit, de tema abordata.Aceasta cuprinde doua momente, dintre care primul este esential, si anume formula de adresaee si precizarea subtemelor sau a “miezului” temei unice. Al doilea moment este cel care asigura trecerea de la introducerea propriu-zisa la continutul subiectului sau temei abordate.

In afara formulelor de adresare(Doamnelo,Domnilor,Onorata instant,Stimati invitati,etc) un rol important il are intrarea in subiect sau tema.Introducerea nu trebuie sa fie lunga, ci scurta si concise.Aceasta inseamna ca trebuie sa comprime, fara a afecta intelegerea mesajului transmis, ideea de baza a subiectului si sa creeze atmosfera in care urmeaza sa fie sustinuta comunicarea juridica.

Discursul poate incepe si cu redarea unui citat celebru sau cu o parafaza relevanta in contextul manifestarii in cauza.Daca este vorba despre chestiuni sobre trebuie evitate glumele sau anecdotele, desi uneori este potrivita folosirea lor.Iata cateva exemple din domeniul judiciar. De pilda, daca obiectul cauzei il constituie schimbarea programului de vizitare a unui minor, in introducerea pledoariei, daca atitudinea partii potrivnice, cu privire la noul program, este una oscilanta, se poate face trimiterea la spusele lui I.L.Caragiale “Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu schimbe nimica..”.Sau, in cazul in care obiectul litigiului il constituie solicitarea acordarii unor despagubiri pentru prejudiciul moral, in debutul apararii adverse, s-ar putea spune ca “Acordarea de daune materiale pentru prejudicii morale este imorala” completata cu ceea ce spunea A.Einstein despre relativitate “Relativitatea se aplica la fizica, nu la etica”.