Diviziunea Dreptului în Drept Public și Drept Privat

Societatea moderna se caracterizeaza printr-o amplificare fara precedent a activitatii normative.Asa cum preciza A.Toffler,zigzagurile imprevizibile,de la o zi la alta,ale sistemului politic,complica mult sarcina legislatiei si a administratiei si produce o supraambalare a mecanismului de reglementare juridica.Numarul mare de acte normative impune organizarea lor,ordonarea lor în raport de anumite criterii.

Dreptul nu exista prin simpla alaturare(printr-o accidentala coexistenta) a unui numar,mai mare sau mai mic,de norme juridice.El exista ca un sistem.O analiza structurala a dreptului conduce la concluzia ca structura sa implica o retea de relatii,a caror organizare si ierarhizare constituie pâna la urma un sistem.Sistemul dreptului este rezultatul unitatii ramurilor si al institutiilor dreptului.Sistemul dreptului apare ca o unitate obiectiv determinata.

Prezentarea cât mai logica a dreptului,ca totalitate a normelor juridice,a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice.Interesul provine atât din studierea dreptului,cât si din aplicarea lui.

Cu toata diversificarea fenomenului juridic,s-a reusit organizarea lui în forme logico-juridice.Astfel.s-a pornit de la norma juridica si s-a ajuns la institutia juridica,adica mai multe norme juridice stabilesc date.Asa au aparut institutiille juridice cum sunt:institutia dreptului de proprietate,institutia contractului,a actului juridic,a raspunderii juridice,etc.

Mai multe institutii juridice legate între ele prin obiectul lor formeaza o ramura a dreptului.Asa s-au constituit ramurile de drept civil,drept constitutional,drept penal,etc.

Ramura de drept este o totalitate bine individualizata de norme juridice care stabilesc cadrul unei anumite comportari sociale.

Ramura de drept în care s-au însumat norme juridice,ca element de baza,si apoi institutii juridice ce cuprind,în coeziunea lor,mai multe norme juridice,a fost îndeobste acceptata ca o categorie structurala a dreptului.Astfel,ea apare ca un ansamblu distinct de norme juridice legate organic între ele,prin aceea ca,pe de o parte,obiectul reglementarii lor este foarte apropiat si,pe de alta parte,pentru ca sunt guvernate de aceleasi principii si folosesc aceleasi metode în aplicarea si realizarea lor.

Asemenea ramuri au fost si sunt si astazi:dreptul civil,dreptul penal,dreptul constitutional,dreptul international,dreptul public,etc.

De-a lungul istoriei dreptului,totalitatea normelor juridice care constituie în esenta dreptul,structurale logic în norme,institutii si ramuri de drept au fost private când în mod divizat,când în mod unitary.

Privit divizat,dreptul -s-a conseiderat- se împarte dupa anumite criterii.Partile în care s-a împartit dreptul s-au numit diviziuni ale dreptului,corespunzatoare în timpurile noastre ramurilor de drept, dar care nu corespund divizarii din dreptul roman.

Conceput unitary într-o logica sistematica,dreptul dintr-o anumita tara este inteles ca un system ce cuprinde totalitatea ramurilor de drept din tara respectiva sau totalitatea diviziunilor dreptului.

Fie ca întelegm dreptul ca un system unitary,fie ca-l întelegem împartit în diviziuni sau ramuri ca structuri maxime,logico-organizatorice,constatam ca ramurile sau diviziunile dreptului au obtinut recunoasterea generala.

Cei care au acordat o mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii.Ei au împartit dreptul dupa diferite criterii. Asa cum grecii au fost considerati un popor de filosofi , tot astfel si romanii au fost considerati un popor de juristi .Este si normal ca primele definitii ale dreptului sa fie de origine romana.

Jurisconsultul roman Ulpian a divizat ius în ius civile si ius gentium,adica în dreptul cetatii si dreptul popoarelor.Diviziunea este pastrata azi sub denumirea de drept intern si drept international.Dreptul intern cuprinde totalitatea normelor juridice normative în vigoare dintr-un stat,indiferent,daca este vorba de un stat national unitary sau un stat federativ.Într-un stat federativ exista reglementari interne pentru toata federatia si reglementari specifice unui stat federat care,însa,trebuie sa respecte reglementarile federale.Dreptul internatîonal cuprinde totalitatea normelor înscrise în tratae,pacte,acorduri încheiate între state suverane si egale în drepturi,prin care se reglementeaza conduita acestor state întreele.Daca dreptul intern exprima vointa suverana a poporului si interesul public,dreptul international exprima vointele si interesele concorandte ale statelor semnatare de tratae,pacte,etc.

Dreptul international se divide în drept international public si drept international privat.DReptul international public are ca izvoare tratatele interetatice,cutumele interetatice,principiile generale de conduita între state,recunoscute ca subiecte de drept interantional.Normele dreptului international sunt cuprinse în tratatele semnate de state suverane;nu exista un aparat centralizat care sa asigure constrângerea juridica a subiectului de drept care a încalcat o prevedere sau alta la care a subscris.

Dreptul international privat reglementeaza raporturile între subiecte de drept-persoane fizice sau juridice-din sisteme de drept pozitiv diferite;el priveste raporturile patrimoniale de ordin civil sau commercial sau de dreptul muncii,etc.sau peronale nepatrimoniale între subiecte de drept apartinând unor sisteme diferite de drept9d.e.,civil roman si alt subiect de drept civil Italian).