Divorțul pe cale administrativă

Introducere

Desfacerea casatoriei este un eveniment social şi juridic cu profunde implicatii asupra vietii sotilor care au decis sa formuleze o acţiune de divort.

Divortul reprezinta actul de desfacere a casatoriei in mod legal. In Romania, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmand una din doua cai: divortul din motive temeinice sau divortul prin acordul ambilor soti. In masura in care exista copii ca urmare a casatoriei se pune problema acordarii Custodiei asupra minorilor. In acest caz se formeaza o familie de tip monoparental in care minorii locuiesc cu unul dintre parinti.

Divortul, prin procedura obisnuita, se poate realiza daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. Reglementarea divortului are la baza mai mult ideea divortului ca remediu, decat a divortului ca sanctiune, asa cum acesta era vazut in trecut. Divortul se pronunta in prezent si fara precizarea motivelor daca partile aleg aceasta cale, din vina ambilor soti sau numai a unuia dintre ei.

In privinta divortului prin acordul ambilor soti, vointa acestora trebuie luata in considerare (atunci cand si conditiile legale sunt indeplinite pentru realizarea divortului prin acord, anume: nu exista copii minori din casatorie si cei doi soti s-au casatorit de cel putin un an), asa cum s-a tinut cont de aceasta vointa si la realizarea casatoriei.

Prezenta fizica a celor doi soti in procesul de divort in Romania este necesara, ceruta de articolul nr. 614 din Codul de procedura civila: "In fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate; in aceste cazuri, partile se vor putea infatisa prin mandatar."

Divortul se judeca la Judecatoria in raza careia se afla ultimul domiciliu comun al partilor, daca cel putin unul dintre soti mai locuieste acolo.

Daca cei doi soti au domiciliile in raza altei sau altor judecatorii, cauza se judeca la cea unde isi are domiciliul paratul.

Daca domiciliul paratului nu este cunoscut, cauza se judeca la judecatoria de care apartine domiciliul reclamantului.

Dosarul care se depune la judecatorie trebuie sa contina obligatoriu: cererea de divort, certificatul de casatorie in original, dovada platii taxei de timbru si timbru judiciar. In functie de fiecare caz, dosarul se completeaza si cu alte acte.

Daca sunt minori rezultati in urma casatoriei instanta stabileste obligatoriu modalitatea custodiei, unica sau comuna si obligatiile de intretinere.

Daca pe vremea Codului Familiei instanta decidea in 100% din cazuri un aranjament de tip custodie unica, conform noului Cod Civil ce a intrat in vigoare in Romania la 1 octombrie 2011, instanta stabileste din oficiu custodie comuna a parintilor asupra copilului, locuinta minorului precum si obligatiile fiecarei parti pentru intretinerea minorului.

Conditia obligatorie este existenta unui consens minim intre parinti si verificarea faptului ca acest tip de aranjament (autoritatea parinteasca comuna) nu contravine interesului superior al copilului.

Contributia la intretinerea minorului se poate face atat in natura (preferata de legiuitor) cat si in bani (alternativa in cazul in care un parinte nu se achita benevol de obligatiile sale)

Instanta nu stabileste din oficiu un program de relatii personale (vizita sau gazduire) intre minor si parintele care nu a obtinut gazduirea permanenta a acestuia daca in timpul procesului de divort sau ulterior nu exista o cerere in acest sens.

Principalele motivele de divort sunt:

• prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;

• atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei sau culpa ambilor soti - culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.

• la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant (cu caracter de noutate), cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.