Divorțul prin acordul soților

Divortul prin acordul sotilor sau divortul consensual este prevazut de Codul Civil in articolele 374-378, iar procedura acestui fel de divort este prevazuta de Codul de Procedura Civila in articolele 928-931.

Desfacerea casatoriei prin acordul sotilor poate avea loc pe cale judiciara, notariala sau administrativa.

DIVORTUL PE CALE JUDICIARA

Conditiile de admisibilitate ale divortului prin acordul sotilor pe cale judiciara sunt urmatoarele: existenta capacitatii depline de exercitiu si existenta consimtamantului liber, neviciat al fiecaruia dintre soti.

In situatia in care din casatorie au rezultat copii sau au adoptat copii, minori, la data introducerii cererii de divort, sotii pot alege atat calea judiciara, cat si calea notariala. Daca din casatorie nu au rezultat copii, desfacerea casatoriei poate avea loc pe oricare dintre cai: judiciara, administrativa sau notariala.

In cuprinsul cererii de divort este obligatoriu sa se mentioneze numele copiilor din casatorie sau a celor adoptati, dupa caz, precizarea in mod expres ca sotii nu au copii minori, iar in situatia in care sotii s-au inteles asupra modului de solutionare a cererilor accesorii divortului, este necesar ca ei sa mentioneze felul in care au decis acest lucru.

Cererile accesorii divortului pot avea ca obiect una sau mai multe dintre urmatoarele pretentii: exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, domiciliul acestora, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copiii, numele sotilor dupa divort, obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti, incetarea regimului matrimonial, si dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.

O alta conditie pentru valabilitatea cererii de divort este semnarea acesteia de catre ambii soti sau de catre un mandatar comun, avand procura speciala si autentica in acest sens, daca mandatarul este avocet, acesta va certifica semnatura sotilor.

In cazul divortului prin acord, nicinul dintre soti nu are calitatea de parat.

Pentru judecarea cererii de divort instanta competenta este judecatoria din circumscriptia careia se afla ultimul domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca niciunul dintre ei nu mai locuieste in circumscriptia instantei de la cel din urma domiciliu este competenta judecatoria in a carei raza teritoriala isi are domiciliul paratul, iar daca acesta nu locuieste in tara, va fi competenta judecatoria in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul. Daca niciunul dintre soti nu are domiciliul in tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la oricare judecatorie de pe teritoriul Romaniei, iar in lipsa unui acord in acest sens, va fi competenta Judecatoria Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.

Dupa inregistrarea cererii de divort, instanta, din oficiu, va verifica existent consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot, ulterior instanta va fixa termen pentru solutionarea cererii de divort in camera de consiliu. La termenul de judecata stabilit, instanta verifica daca sotii isi mentin decizia de desfacere a casatoriei prin acordul lor si in caz afirmativ va pronunta divort fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin aceeasi hotarare, instanta va dispune si asupra cererilor accesorii.

Desfacerea casatoriei are loc la data la care hotararea prin care a fost pronuntat divortul a ramas definitiva.

Instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva o va trimite din oficiu serviciului de stare civila de la locul unde a fost incheiata casatoria, Registrului national al regimurilor matrimoniale, precum si atunci cand unul dintre soti a fost intreprinzator - Registrului Comertului.